Apocalypse Now

[Ioana Vişan, Instincte umane; Florentin Haidamac, Adnana; Dănuţ Ungureanu & Marian Truţă, Vegetal]
(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic
 

 

Literatura ştiinţifico-fantastică apocaliptică şi postapocaliptică pare a constitui o preocupare majoră pentru scriitorii români de gen (alături de literatura distopică – rudă apropiată cu menţionata „post-apocalyptic fiction”, de altfel). În rândurile care urmează, vom semnala celor interesaţi trei lucrări recente care marchează acest domeniu, fiecare într-o notă proprie.
 

Instincte umane (2013) este o nuvelă semnată de Ioana Vişan (n. 1978; laureată a Premiului de încurajare Eurocon 2013; cunoscută şi pentru Efectul de nautil) şi poate fi etichetată drept un SF postapocaliptic reuşit. După un război cu arme neconvenţionale care a împins omenirea la extincţie, ultima şansă a rasei noastre pare a se găsi într-un penitenciar izolat în ostila Arctică, ţintă a unui experiment militar. Povestea de dragoste dintre protagonistă (o doctoriţă capabilă, implicată într-un proiect al Armatei) şi unul dintre deţinuţi (personaj cu mult mai puţine păcate decât pare la prima vedere) evoluează civilizat, autoarea evitând inteligent capcana modernă a poveştii de dragoste dintre „fata banală” şi „băiatul rău cu suflet torturat”. Subiectul este interesant şi redat într-o manieră plăcută, relaţia celor doi protagonişti acaparând treptat intriga, fără însă ca această dezvoltare progresivă a elementului romantic să estompeze acţiunea şi fără temuta alunecare în melodramă, atât de frecventă în literatura contemporană.
 

Adnana (2013), cel de al doilea volum al scriitorului Florentin Haidamac (primul volum al acestuia, Dispensarul SF, a fost prezentat, împreună cu autorul, tot în cadrul Ghidului nostru, cu ceva timp în urmă), este un adevărat melanj literar, în care putem identifica elemente ale literaturii ştiinţifico-fantastice apocaliptice şi postapocaliptice, îmbinate (într-o ordine aproximativă şi într-o enumerare selectivă) cu elemente tipice „the Dying Earth”, „military science fiction”, „space frontier”, „planetary romance”, „first contact”, „space opera”, „superhuman” , „lovecraftian dark” şi, chiar, „sci-fi romance” (ca şi Ioana Vişan însă, Florentin Haidamac eludează cu talent aspectele melodramatice care ar fi putut ruina povestea). Punctele forte ale acestui „crossover” sunt reprezentate de eroul narator (desprins parcă dintr-un roman „noir”: sarcastic şi cu inimă de aur), de stilul simplu, dar atrăgător şi antrenant, în care este scris romanul, de personajele vii, precum şi de acţiunea continuă (la sol, la bord şi în spaţiul cosmic).
 

Vegetal (2014) este un roman rezultat din colaborarea spectaculoasă a doi scriitori îndrăgiţi, premiaţi şi consacraţi, membri marcanţi şi reprezentativi ai Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy, Dănuţ Ungureanu (n. 1958; Marlyn Monroe pe o curbă închisă, Așteptând în Ghermana, Basme geostaționare ş.a.) şi Marian Truţă (n. 1960; Vremea renunţării, A doua venire). Cu toate că o bună parte a romanului aici înfăţişat utilizează fără reţinere teme specifice fantasticului non-ştiinţific – precum visul, halucinaţia, închipuirea – şi cu toată alegoria poveştii, Vegetal pare a se încadra, finalmente, în categoria „science fiction apocaliptic”: toate manifestările iraţionalului care apar de-a lungul firului narativ îşi găsesc o explicaţie simplă în situaţia protagonistului, un adolescent epuizat şi terorizat de asaltul unor plante ostile şi, în unele cazuri, otrăvitoare (halucinogene?); mai mult, acţiunea cărţii se petrece în viitor ori într-un prezent alternativ, cauza apocalipsei vegetale pare a fi un experiment practicat asupra plantelor de cultură („revolta” fiind apanajul acestora, nu şi al altor plante comestibile), iar eventualele incursiuni în lumi paralele (în luminişurile „unde se întâmplă lucruri”), dacă nu cumva sunt doar vise, halucinaţii, aspiraţii ori amintiri, nu au totuşi o cauză supranaturală indicată (tema „rupturilor” spaţio-temporale este, de altfel, prin esenţă, una de natură „SF”). În paralel cu latura sa ştiinţifico-fantastică, Vegetal este şi un roman iniţiatic, un roman al adolescenţei şi al devenirii – totodată un roman al nostalgiei, conturat de un romantism candid (relaţia Milu-Ina), de un realism rural şi de un tragism – paradoxal – nu lipsit de speranţă.
 

Aşadar, până data viitoare, vă invităm să alegeţi una dintre „apocalipse” (pe aceea virală, pe aceea cosmică, pe aceea ecologică sau, de ce nu, pe toate trei…) şi… lectură plăcută!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *