de Ştefan Bolea
plimbându-mă spre secţia de votare mă intriga cum mulge pârâul soarele
mă gândeam la ofelia la kirsten dunst şi la orgasmul ciocnirii cu planeta melancholia
mă gândeam la mine cum mă rotesc în spirală în jurul meu cum muşc din mine cum fug ca un lup departe de haosul din minte
speranţa mea era un 48-52, rămânând în sarcina diasporei să echilibreze situaţia
– în 2009 am votat la copenhaga –
să scuipe monstrul roşu în ochi
de aceea 50-50-ul de la realitatea era deja victorie
prindeam imposibilul în căuşul palmei
am ieşit în clujul transfigurat ca la revoluţie
„jos ponta jos că eşti mincinos”
„hoţii” când treceam pe lângă sediul psd
mi-i imaginam pe comunişti stane de sare ca după bombardamentul de la gomora
oricâte voturi ar fi furat plaghiuţă ne-a subestimat
şi-a construit tactica pe imobilizarea românilor din străinătate
le-a astupat vocea cu gargara lui obscenă pe care o injecta la întâlnirile cu iohannis de la realitatea şi b1
cum spunea un apropiat chiar dacă ponta a „câştigat” cel puţin prima dezbatere
infatuarea lui de mickey mouse pe prena nu putea decât să inspire dezgust în inima alegătorului
plaghiuţă a mizat pe ignorarea + umilirea + închiderea gurii românului din diaspora
aceasta a fost piatra unghiulară a eşecului său
oricâţi popi ar fi cumpărat voturi psd în numele bor – slujind prin asta mai degrabă vrăjmaşul decât mielul –
oricâţi pensionari l-ar fi votat pe ponta pentru o pungă de făină şi o sticlă de ulei
oricâtă otravă ar fi scuipat antena 3
oricâţi securişti ar fi conspirat să-l întroneze pe viorel
au fost incapabili să ţină în frâu o românie care a ejaculat ca acum 25 de ani
„cad putredele tronuri”, viorele
unde sunt minerii bunicuţei când ai nevoie de ei?
„unde ţi-e coroana, king nothing?”
aplică la un post-doc, plaghiuţă, rescrie-ţi teza
că nici la politică nu te pricepi
One thought on “killing the red beast – 16 XI 2014”