poeme de Grace Nichols

traducere & adaptare: Monica Manolachi

Grace Nichols este cea mai cunoscută poetă contemporană britanică, originară din Caraibe. S-a născut într-un sat din Guyana în anul 1950. Înainte de a emigra în Marea Britanie, împreună cu soțul său, poetul John Agard, a lucrat ca profesoară și jurnalistă în țara natală. A debutat în 1983 cu apreciatul volum I is a Long-Memoried Woman. Versurile sale evocă ritmuri, teme și simboluri specifice culturii caraibe, cu influențe din folclorul guyanez și amerindian, dar și din cultura europeană, ale cărei valori sunt puse sistematic sub semnul întrebării. În aproape toate colecțiile de poezie semnate de Grace Nichols se pot identifica diverse aspecte cheie ale feminității caraibe: apropierea de mediul natural, înclinația spre muzicalitate, diversitatea culturală, spiritul deschis, sacralitatea devenirii în ciuda traumei culturale din perioada colonială etc. De-a lungul timpului, a publicat în special volume de poezie, inclusiv creații pentru copii. Extrase din volumul „Poeziile negresoaiei“ („The Fat Black Woman’s Poems”), apărut în 1984, titlurile de mai jos sunt, printre altele, expresia ludică a unei interpretări personale radicale privind stereotipurile rasiale și feministe, care multă vreme marginalizaseră cultura caraibă și pe cea africană în general.

 

 

Negresoaia compune o poezie neagră

 

Neagră ca pătrunderea

unei limbi umede și obraznice

Neagră ca îndrăzneala

unei izbânzi fulgerătoare

 

Neagră ca bezna

de pe corabie în vreme de furtună

 

Neagră ca dulceața

laptelui de orhidee neagră

 

Neagră ca semnul

din pâinea strămoșilor mei

 

Neagră ca frumusețea

părului cârlionțat

 

Neagră ca tristețea

unei reacții neașteptate

 

Neagră ca rafala

unui val însorit de reggae

 

 

Ce gânduri îi trec prin minte negresoaiei

în timp ce face o baie adevărată cu clăbuc

 

Cer steatopigos

Mare steatopigoasă

Valuri steatopigoase

Steatopigoasa de mine

 

Ah ce mi-ar plăcea să-mi pun piciorul

pe capul antropologiei

 

să-mi sug sânii

în fața istoriei lor

 

să mă frec pe spate

cu dogma teologiei

 

să-mi pun săpunul

în spițele oarecum profitabile

ale industriei de slăbit

 

Cer steatopigos

Mare steatopigoasă

Valuri steatopigoase

Steatopigoasa de mine

 

 

Negresoaia își amintește

 

Negresoaia

își amintește de mama ei

șî di zâlili cân să juca

de-a Jemima cea voioasă

 

azvârlind clătite

spre rai

în fum gros de chicote entuziaste

criminal de albastre

 

scrobind și dereticând

O da bombănind și lingușind

strângând căpșoarele albe

la pieptul ei strâns cu șorț mare

până și cel mai mic să fie hrănit

hrănindu-și propriii copii cu pâine drăcească

 

Dar negresoaia asta a mea nu-i mătușa Jemima

Nu, nu, nici vorbă, iubi / Zău

 

 

Negresoaia la cumpărături

 

Ce se mai plictisește negresoaia

la cumpărături iarna prin Londra

târându-se din magazin în magazin

în căutare de haine potrivite

și vremea-i așa de rece

 

Ia uite ce manechine slăbănoage și țepene

cum o fixează rânjind

și ce fetișcane drăguțe la tejghea

cum își aruncă ele priviri

crezând că ea nu-și dă seama

 

Doamne Doamne e tot mai grav

 

Nu găsești nimic ușor în culori vii flu flu

să fluture în mers

ca lumina răcoroasă a soarelui

 

De la atâta hoinăreală prin oraș

negresoaia blesteamă șoptindu-și în barbă

în swahili în yoruba în limba ei de baștină

 

Când vine vorba de modă

Negresoaia ar putea spune doar că

n-ai de unde s-alegi

 

Mai nimic peste 40

 

 

Moarte tropicală

 

Negresoaia ar vrea

o moarte tropicală nemaipomenită

nu o vizită oarecare

într-o Europă nordică departe / pradă uitării

 

Negresoaia ar vrea

un pic de căldură / hibiscus la tălpi

rochie albastră ca marea

în care să se înfășoare frumos

 

Negresoaia ar vrea

o încăierare ceva

nu spasme înfundate lacrimi de șters

ori un dric politicos bătând în retragere

 

Negresoaia ar vrea să i se respecte

toate drepturile ei de moartă

prima noapte

a treia noapte

a noua noapte

toate nopțile albe cu ochi roșii

și zumzăială agitată

 

În inima

sânului drag de mamă

La umbra

mângâierii răcoroase a unei frunze

În floarea

neamului ei liniștit

 

Negresoaia ar vrea

o nemaipomenită moarte tropicală da

 

 

Postfață

 

Negresoaia

va apărea din pădure

netezindu-și vegetația

din tunsoarea ei lânoasă

 

grozăvindu-se cu roua perlată

din hățișul coapselor

roșind umedă în lumina matinală

a soarelui

 

negresoaia va ofta

va fi o bucurie imensă

în adâncul ochiului ei

privitor

 

priviți-o acum pe negresoaie

uitați cum apare din pădure

 

după ce ultimul din rasa ei

va fi în sfârșit nimicit

 

după ce vântul va umfla ultima perdea

de orbire albă masculină

 

negresoaia va apărea măreață

și tremurând fără teamă

 

își va cere iar drepturile

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.