traducere & adaptare: Monica Manolachi
Grace Nichols este cea mai cunoscută poetă contemporană britanică, originară din Caraibe. S-a născut într-un sat din Guyana în anul 1950. Înainte de a emigra în Marea Britanie, împreună cu soțul său, poetul John Agard, a lucrat ca profesoară și jurnalistă în țara natală. A debutat în 1983 cu apreciatul volum I is a Long-Memoried Woman. Versurile sale evocă ritmuri, teme și simboluri specifice culturii caraibe, cu influențe din folclorul guyanez și amerindian, dar și din cultura europeană, ale cărei valori sunt puse sistematic sub semnul întrebării. În aproape toate colecțiile de poezie semnate de Grace Nichols se pot identifica diverse aspecte cheie ale feminității caraibe: apropierea de mediul natural, înclinația spre muzicalitate, diversitatea culturală, spiritul deschis, sacralitatea devenirii în ciuda traumei culturale din perioada colonială etc. De-a lungul timpului, a publicat în special volume de poezie, inclusiv creații pentru copii. Extrase din volumul „Poeziile negresoaiei“ („The Fat Black Woman’s Poems”), apărut în 1984, titlurile de mai jos sunt, printre altele, expresia ludică a unei interpretări personale radicale privind stereotipurile rasiale și feministe, care multă vreme marginalizaseră cultura caraibă și pe cea africană în general.
Negresoaia compune o poezie neagră
Neagră ca pătrunderea
unei limbi umede și obraznice
Neagră ca îndrăzneala
unei izbânzi fulgerătoare
Neagră ca bezna
de pe corabie în vreme de furtună
Neagră ca dulceața
laptelui de orhidee neagră
Neagră ca semnul
din pâinea strămoșilor mei
Neagră ca frumusețea
părului cârlionțat
Neagră ca tristețea
unei reacții neașteptate
Neagră ca rafala
unui val însorit de reggae
Ce gânduri îi trec prin minte negresoaiei
în timp ce face o baie adevărată cu clăbuc
Cer steatopigos
Mare steatopigoasă
Valuri steatopigoase
Steatopigoasa de mine
Ah ce mi-ar plăcea să-mi pun piciorul
pe capul antropologiei
să-mi sug sânii
în fața istoriei lor
să mă frec pe spate
cu dogma teologiei
să-mi pun săpunul
în spițele oarecum profitabile
ale industriei de slăbit
Cer steatopigos
Mare steatopigoasă
Valuri steatopigoase
Steatopigoasa de mine
Negresoaia își amintește
Negresoaia
își amintește de mama ei
șî di zâlili cân să juca
de-a Jemima cea voioasă
azvârlind clătite
spre rai
în fum gros de chicote entuziaste
criminal de albastre
scrobind și dereticând
O da bombănind și lingușind
strângând căpșoarele albe
la pieptul ei strâns cu șorț mare
până și cel mai mic să fie hrănit
hrănindu-și propriii copii cu pâine drăcească
Dar negresoaia asta a mea nu-i mătușa Jemima
Nu, nu, nici vorbă, iubi / Zău
Negresoaia la cumpărături
Ce se mai plictisește negresoaia
la cumpărături iarna prin Londra
târându-se din magazin în magazin
în căutare de haine potrivite
și vremea-i așa de rece
Ia uite ce manechine slăbănoage și țepene
cum o fixează rânjind
și ce fetișcane drăguțe la tejghea
cum își aruncă ele priviri
crezând că ea nu-și dă seama
Doamne Doamne e tot mai grav
Nu găsești nimic ușor în culori vii flu flu
să fluture în mers
ca lumina răcoroasă a soarelui
De la atâta hoinăreală prin oraș
negresoaia blesteamă șoptindu-și în barbă
în swahili în yoruba în limba ei de baștină
Când vine vorba de modă
Negresoaia ar putea spune doar că
n-ai de unde s-alegi
Mai nimic peste 40
Moarte tropicală
Negresoaia ar vrea
o moarte tropicală nemaipomenită
nu o vizită oarecare
într-o Europă nordică departe / pradă uitării
Negresoaia ar vrea
un pic de căldură / hibiscus la tălpi
rochie albastră ca marea
în care să se înfășoare frumos
Negresoaia ar vrea
o încăierare ceva
nu spasme înfundate lacrimi de șters
ori un dric politicos bătând în retragere
Negresoaia ar vrea să i se respecte
toate drepturile ei de moartă
prima noapte
a treia noapte
a noua noapte
toate nopțile albe cu ochi roșii
și zumzăială agitată
În inima
sânului drag de mamă
La umbra
mângâierii răcoroase a unei frunze
În floarea
neamului ei liniștit
Negresoaia ar vrea
o nemaipomenită moarte tropicală da
Postfață
Negresoaia
va apărea din pădure
netezindu-și vegetația
din tunsoarea ei lânoasă
grozăvindu-se cu roua perlată
din hățișul coapselor
roșind umedă în lumina matinală
a soarelui
negresoaia va ofta
va fi o bucurie imensă
în adâncul ochiului ei
privitor
priviți-o acum pe negresoaie
uitați cum apare din pădure
după ce ultimul din rasa ei
va fi în sfârșit nimicit
după ce vântul va umfla ultima perdea
de orbire albă masculină
negresoaia va apărea măreață
și tremurând fără teamă
își va cere iar drepturile