poeme de Ana Ionesei

(din jurnalul unui vampir)

 

Orașul prosperă, pe seama atâtor vampiri timizi ca mine.

 

M-a luat deoparte și mi s-a plâns

Nu-i spune mamei tale ce te-am rugat

Că fiind așternuturile reci înainte de culcare

Le pune pe calorifer dinainte,

Nu-i spune mamei tale că te-am atins în locul acela

Unde nici ea nu te atinge,

Acolo unde clavicula clădește corzile vocale.

Dar eu aș putea s-o ajut să renunţe la obiceiul ăsta.

Nu-i spune mamei tale că am așternuturi reci

înainte de culcare.

 

Râzi tu râzi, abstinento, bucură-te că n-ai copii.
Râzi tu râzi, isterico, bucură-te că nu-ţi cresc eu fiul.

 

Copii, ora la care ieșiţi voi de la școală

E ora la care am scăpat eu din lanţuri.

Copii, cu cât vă uitaţi mai lung la mine,

Cu atât mi se ascut mai tare dinţii de poftă.

Copii, dacă mă pironiţi cu privirea,

Nu mai ajungeţi teferi acasă

Căci sunt nemuritor,

Dar sunt atât de flămând.

 

 

Soarele cu dinţi

 

La cucerirea Troiei, a pătruns, într-adevăr, calul de lemn în cetate;

troienii uimiţi chiar s-au închinat și s-au pornit să cinstească arătarea;

aheii cu adevărat s-au așezat în tainiţele animalului.

Dar nici un istoric n-a îndrăznit să dea în vileag faptul că

aheii n-au rămas răbdători vreme-ndelungată.

Deja când s-au văzut dincolo de porţile cetăţii,

au început să se arate în afară, zâmbind

și tocmai asta i-a buimăcit pe troieni,

aheii care zâmbeau,

căci și nebunii, și copiii zâmbesc fără rost.

Nu se știe nici dacă aheii rânjeau sau chiar zâmbeau,

nici dacă anume s-au înţeles să-i sperie astfel pe troieni,

dar negreșit, găselniţa n-a dat greș.

Iar eu zâmbesc tăișului sabiei ce apasă asupra capului meu

pentru că v-am destăinuit toate acestea.

 

Basca lui Bergman

 

te-am așteptat pe malul Someșului cu un pachet de Carpați

copacii s-au veștejit de cancer

te-am așteptat pe malul Someșului cu o sticlă de tărie

o barcă s-a scufundat de ciroză

te-am așteptat pe malul Someșului cu stomacul gol

rațele s-au transformat în fripturi și-au zburat.

numai eu te-am așteptat pe malul Someșului,

unde-am răposat și m-am reîncarnat în

Basca lui Bergman.

Și cum m-am mai înfrânat să invit la o partidă de șah

cuplul care stătea la plajă cu un copil,

fiindcă eu, Basca lui Bergman,

nu mai știu dacă te-aștept pe tine, Cavalere,

sau joc șah cu tine, Moarte.

 

Mărţișor

 

O pată de sânge pe o coală albă:

mâna a apucat speriată cuţitul,

dar cuţitul a fost mai curajos.

Mâna a apucat excitată pana,

dar cuţitul a fost mai curajos.

Mâna s-a lăsat bătută,

dar cuţitul i-a dedicat o pată de sânge

ca să aducă aminte mâinii

cum voia să înceapă scrisoarea.