Jurnal de subzistenţă  2051 [I]

de Adrian Man

Jurnal de subzistenţă  2051 (ep.1)

1 Decembrie

Azi mă trezesc mai târziu ca de obicei. E 1 Decembrie şi sunt bucuros că am zi liberă. Mă trezesc dimineaţa, pun plicul cu cafea solubilă la fiert, alerg la veceu şi observ că n-am hârtie igienică. Enervat, până se fierbe plicul de cafea, mă arunc în fotoliu şi pornesc holovizorul. Peste tot văd aceiaşi ştire. Ziua Naţională de la Deveselu.

În prima parte a zilei sunt programate ceremoniile oficiale, depuneri de tablete android cu coroane de flori şi jerbe de artificii, precum şi o paradă militară a sateliţilor pe orbită. La sărbătoare vor participa atât oficialităţi din partidul de guvernământ, pLSD, cât şi cele din partidul de opoziţie, pLSD-beta. Festivităţile de la Deveselu se va încheia cu o masă tradiţională, cazan frecat cu fasole la ciolan şi sărmăluţe cu funghii-polimer.

E clar, trebuie să-mi iau roverul şi să ajung urgent pe orbită la Supermarketul Bula. După terminarea sărbătorii naţionale, stocul de hârtie igienică se va epuiza. Şi nici nu s-a terminat bine a 19-a criză mondială că vom intra în cea de-a 20-a anunţată deja. Oficialităţile NWO au ameninţat România că, dacă va servi iar fasole cu ciolan, producţia de hârtie igienică va intra în recesiune. Eee căcat! Eu cu jetul de plasmă nu mă şterg la fund, să le fie clar! Să mai sperie din populaţie să stea acasă, propunând o pandemie virală, căci nu? De-obicei le reuşeşte figura!

Pe lângă astea, militantele de la MILF-EU, adică Mişcarea Iniţiativa Liberală Feminină – Elena Udrea, au ameninţat atentate cu bombă nucleară la festivităţi dacă nu… mai ştie dracu ce vor, ce dracu vor acuma? A da, vor subvenţii la şerveţele parfumate. Au fost rase toate pădurile din lume, suntem în criză de hârtie igienică şi ele vor şerveţele parfumate. Cu marţipan! Mă milf în ea de zi liberă, trebuie să plec urgent la serviciu! Membrele de la MILF-EU au reuşit să detoneze o bombă nucleară la Deveselu. Şi apoi să nu le areţi limba?! Acuma trebuie să stau toată ziua la birou şi să downloadez blue-printurile de pe Gooogle Earth, să refacem urgent zona de la Deveselu.

Mai mare distracţie vor avea clinicile de clonare, până reuşesc să înlocuiască toate oficialităţile politice din partidele pLSD şi pLSD-beta, căci altfel s-ar duce ţara de râpă, nu? Aah, acuma s-a trezit şi holodoc-ul să mă anunţe că trebuie să-mi iau injecţia, că sunt surescitat şi înjur prea mult în gând. Dar mi se rupe, astăzi mă declar anarhist. Moarte sistemului! Am să le arăt la toţi limba! Mai întâi îmi iau roverul şi zbor la supermarketul de pe orbită să-mi iau hârtie igienică. Abia apoi plec la muncă… Mama ei de criză!

Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.2)

6 decembrie

Ziua cadourilor atât de dragă copiilor, frumoasa zi de 6 Decembrie când vine Moş Nicolae, a fost umbrită de o veste tristă. De dimineaţă, toate canalele de holomedia vuiesc neîncetat. În urma deflagraţiei cu bomba nucleară de la Deveselu de acum cateva zile, toate oficialităţile din viaţa politică au fost clonate cu succes în afară de una singură. Iliescu nu a mai fost găsit în baza de date a laboratorului de clonare. Am rămas toţi stupefiaţi. Mă jur că mi-a pierit şi pofta de mâncare, tocmai îmi preparasem o porţie de spaghete cu funghii-polimer. Oficialităţile abia apoi au realizat. Fostul preşedinte Iliescu, fiind prezent cu câteva decade mai devreme în viaţa politică, chiar dinaintea apariţiei tehnologiei de clonare, acesta a rezistat trecerii timpului cu implanturi de cyborg. Ce surpriză, nimeni nu a ştiut asta!

În sfârşit, o ştire de ultima oră. Comitetul de Supoziţii şi Investigaţii de la Deveselu tocmai prezintă la holovizor un comunicat de presă îmbucurător. A fost găsită cutia craniană neagră a lui Iliescu, la o distanţă de 16 kilometri de locul deflagraţiei nucleare şi au reuşit să recupereze 2% din datele de pe ea. Doamne, nici eu nu ştiu cât de mult mă bucur, ceea ce mi se pare bizar, de-obicei sunt placid şi docil.

Purtătorul de skype al partidul de guvernământ pLSD, a declarat într-o conferinţă de presă că preşedintele Iliescu, versiunea 3.0 beta, va putea fi descărcat în viaţa politică în următoarele luni de zile. Aşadar tot răul înspre relativ bine. Versiunea Iliescu 3.0 beta va avea dreptul să candideze iar la preşedinţie, chiar dacă procentul de funcţionare cerebral e de 2%. Suficient pentru un politician de marca lui Iliescu. Aşa chiar nu-l mai poate învinui nimeni pentru viitoarele mineriade de pe orbită. Sunt foarte surescitat, nici măcar holodoc-ul nu mi-a mai atras atenţia să-mi fac injecţia, aşa imensă bucurie există în ţară!

Dar să revin la desfăşurarea evenimentelor. Cu ocazia sacrificiului de la Deveselu, Paralelmentul  României a promulgat legea ca numele sărbătorii zilei de 6 Decembrie să fie schimbat din Moş Nicolae în Moş Iliescu! În această seară, în cadrul unei ceremonii oficiale, celor 2% din datele salvate de pe cutia craniană neagră a lui Iliescu îi vor fi înmânate medalia “Crucea Infanteria Stelară” pentru sacrificiul şi meritele extraordinare aduse României.

De bucurie, mă gândesc să mă loghez şi să ies la o bere cu amicii în “Terţiari Life” că în “Second Life” am jurat că nu mai intru, că deja e perimat! Şi nu mai întâlneşti pe-acolo decât MILF-EUri şi piţi octogene ce mai au şi acuma cont pe Hi5. E retrogradă atmosfera acolo tare. Hai Davai şi la delogare!

Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.3)

13 decembrie

M-a trezit holodocul de dimineaţă cu o doză de dementosan. Visam ceva frumos, ceva caraghios de fapt! Visam că mă plimbam pe o creastă de munte cu o barcă pe lac. Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Când, dintr-o dată, o ventuză uriaşă a apărut de nicăieri şi m-a paralizat pentru 3 secunde. Apoi, încet, m-a supt din modul oniric în bufferul tampon de trezire. Acesta este stilul holodocului să-mi dea deşteptarea, încât serios, câteodată îmi vine să dau din picioare şi să mă enervez cam rău!… Să mă revolt şi să mă cuibăresc imediat la loc între tuburile de preostat, unde e cald şi bine. Noroc că-mi administrează dementosan şi instant mă trezesc calm, fără să înjur sau să-mi vină să urinez pe ventuzele sale agăţate de mine.

Astăzi, ca în fiecare zi de 13 a lunii, trebuie să mă duc la bancă. Urăsc ziua aceasta! Urăsc ziua de 13 şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că trebuie să mă trezesc sau pentru că trebuie să mă duc la bancă? Trebuie să aibă o legătură, o corelaţie, o relaţie empirică între existenţa mea şi creditul de la bancă! Mi-am zis mereu, serios, să strâng suficiente fonduri, să angajez un avocanet şi să renegociez contractul. Sau, în ultima instanţă, să-mi cumpăr un print de drujbă virtuală din “Second Life” cu care să dau iama în banca din “Terţiari Life” şi să tranşez toată baza de date ce conţine dosarul meu de creditare. Dar nici o şansă. Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg, ori nu-mi ajung niciodată creditele necesare. Nu m-am hotărât încă care e concluzia finală aşa că îmi aprind o ţigară cu aromă electronică. Sunt nehotărât şi atunci mă gândesc şi câteodată chiar mă întreb: Oare ce aş face în locul meu?

Dacă vreau să fiu splendid de tot în “Terţiari Life” trebuie să am suficiente credite pentru pentru texturi de haine, aspect şi bere! Altfel nimeni nu ar mai socializa cu mine, poate doar animalele create aleator de către Mastermind m-ar iubi necondiţionat, până când într-o zi aş uita să le mai hrănesc şi aş rămâne iar singur pe lume şi, crede-mă, nici aşa nu e bine! Am mai încercat şi mi-a fost greaţă să le descarc în programul de reciclare! Gata, am luat hoverul şi am plecat la banca FMI. Acolo coadă, normal, doar e ziua de 13 şi lumea buluc să plătească creditele! În sfârşit, o holocasieră mă anunţă să intru înăuntru. Par confuz, ştiu, dar mă simt ca un xanax, euforic dar în acelaşi timp ca o piftie… Ce să fac dacă acesta e efectul dementosanului? Şi până la urmă, am de ales? Cred că nu! Nu eu sunt vinovat pentru că lumea a ajuns aşa cum este şi eu  am ajuns tot aşa, euforic ca o piftie!

Ceea ce urmează în biroul de creditare am să omit să trec în jurnal, să nu fie cu supărare pentru cei care mă urmăresc, dar nu vreau să-mi acceseze chiar oricine viaţa intimă online. În fine, după nici două minute, am fost înştiinţat că n-am secretat suficient biomaterial decât pentru câteva micrograme de celule stem. Verdict: insuficient biomaterial reproductiv pentru o nouă tranşă de clonare pentru creditare! Deci sfinte sfincter, iar nu sunt eligibil pentru o nouă creditare şi rămân cu restanţe! Doamne ce m-am enervat! Am şi rugat frumos să-mi transforme valoarea stocului de celule prelevate în bitcoins – banii virtuali din “Terţiari Life”, la cursul valutar de pe piaţa neagră. Mi-am făcut deja pe hârtie un plan, că de-l făceam în minte se autoalerta sistemul şi mă contacta holodocul personal. Măcar acolo, pe piaţa neagră, din celulele recoltate mai clonez o cornee, o vertebră, două suprarenale şi uite-aşa le vând şi strâng suficiente fonduri pentru o drujbă cu plasmă. Vă pup cu drag, chiar nu sunt nervos, dar dacă mă vedeţi la bancă doar să nu-mi staţi în faţă!

Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.4)

22 decembrie

Criza de hârtie igienică ne-a afectat pe toţi. Eu am rămas fără credite şi a trebuit să-mi părăsesc condomul. Holodocul m-a mângâiat pentru ultima oară cu un electroşoc uşor, apoi s-a dezactivat. Ventuzele sale s-au prăbuşit neputincioase pe lângă mine. Încep să devin depresiv, să nu-l mai simt în minte, modul cum îmi administra electroliţii, cum îmi doza balansul chimic din creier ca să nu mă mai revolt în faţa camerelor de supraveghere sau să ridic vocea mai mult decât admite legislaţia NWO!

Trebuie să mă mut în Marea Neagră. Acolo găsesc cele mai ieftine chirii de pe întreg teritoriul României şi un loc de muncă indecent la Fabrica de Alge de la Techirghiol. Acuma chiar că îmi pare rău, toate discuţiile în contradictoriu cu amicii din “Terţiari Life” împotriva măsurilor NWO, bucuria imensă pe care am simţit-o când oficialităţile din viaţa politică au zburat bucăţi prin aer cu ocazia deflagraţiei de la Deveselu, încât holodocul a trebuit să-mi dea 3 doze de docilin ca să nu tulbur spiritele. Dacă sistemul nu mă mai vrea în reţea, eu îl vreau…

Înainte să mă urc în hover, m-am oprit în faţa unui bacomat de stat şi am spus sistemului că voi munci cu spor să adun credite pentru viaţa virtuală, “Terţiari Life”, că mă voi întoarce supus şi că nu-i voi mai ieşi din cuvânt niciodată. Niciodată! Mi-a fost ca o bancă de taţi şi îmi va fi foarte dor de el. Sunt extrem de emotiv şi încep să resimt sevrajul lipsei dozelor neuroleptice din organism. Am obosit, respiram tot mai greu, aşa că m-am aşezat pe o bancă din parcarea etajată. Era pustiu afară, probabil la ora asta lumea îşi primea doza de nutrienţi prin tuburile intravenoase. Mi-am desfăcut şi eu pacheţelul pregătit de holodoc şi am muşcat cu silă. Holodocul mi-a descris, înainte să ne despărţim, că arterele mi-s blocate cu colesterol şi să am grijă la epuizarea fizică şi la alimentaţie. Am mâncat din salata de usturoi, acolo pe bancă, până am leşinat.

M-a trezit o Patrulă Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei cu o serie de electroşocuri şi m-a condus binevoitoare la hover. Ba chiar mi-a programat traseul, căci eu tremuram incontrolabil, şi m-au însoţit până pe orbită. Peste 5 minute am ajuns la destinaţie şi am plâns iar. Simt lipsa medicamentelor neuroleptice, simt în muşchii picioarelor o durere de nedescris, doctorul m-a atenţionat că am să fac la început multă “febră musculară”… Am râs şi i-am spus că în “Terţiari Life” sunt un pasionat al căţărărilor, că am o condiţie fizică de invidiat, că am investit enorm de multe credite într-un corp atletic şi că am alergat de două ori în Maratonul Ecuatorului. Holodocul a râs şi a spus că realitatea virtuală nu e aceiaşi cu realitatea de afară. Acum am înţeles ce-a vrut să zică, aşa că la sosire am leşinat iar.