Michael Haulică şi noua serie din Galileo Science Fiction & Fantasy (nr. 6)

(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic

 

După o pauză îndelungată de la apariția numărului 5, iată că, în acest an, revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Ed. Millennium Books) revine în atenția publicului, de data aceasta sub coordonarea unui nou editor: Horia Nicola Ursu predă ștafeta lui Michael Haulică, cunoscut și iubit scriitor (Madia Mangalena, Despre singurătate şi îngeri, Aşteptând-o pe Sara, Povestiri fantastice, Transfer, O hucă în minunatul Inand), critic (Nu sunt guru, …nici Torquemada), dar și editor experimentat (în prezent aflându-se și la cârma revistei electronice Argos Science Fiction & Fantasy, și la aceea a colecțiilor de SF și fantasy ale Editurii Paladin).

Cu toate că a schimbat, într-o oarecare măsură, structura Galileo, optând pentru formula: Editorial/Ficțiuni (un text semnat de un autor străin – mai multe texte semnate de autori români)/Din carte în carte (cronici de carte românească și străină, dintre care unele realizate de scriitori precum Laura Sorin ori subsemnatul – recomandăm, cu această ocazie, și parcurgerea articolului lui Michael Haulică din revista Argos, intitulat Altfel despre critici [http://argosmagazine.com/?p=1562]), în dauna dosarelor de autor, de pildă, la care s-a renunțat, punându-se totodată mai mult accent asupra prozelor scrise de autori români, Michael Haulică nu a coborât, cum era, de altfel, și de așteptat, și cum vom vedea în cele care urmează, înaltul standard de calitate prin care s-a caracterizat, din start, conținutul publicației.

De altfel, opinii critice favorabile la adresa acestui număr din Galileo au exprimat, printre alții, lect. univ. dr. Florin Pîtea și scriitorul Lucian Dragoș Bogdan.

Ficțiunile debutează cu o biografie fictivă a lui H.P. Lovecraft (care a existat cu adevărat, fiind, probabil, cel mai mare scriitor de „horror” din secolul al XX-lea), semnată de Roland C. Wagner. Fără îndoială interesantă și bine scrisă, HPL (1890–1991) nu este verosimilă, dar iubitorii operei lui Lovecraft o vor parcurge cu plăcere.

În Complet accesorizat, Ciprian Mitoceanu ne demonstrează, încă o dată, că Stephen King are rivali de temut și pe plaiurile noastre: decis să își impresioneze foștii colegi – cu ocazia reuniunii de douăzeci de ani – protagonistul face echipă cu o străină misterioasă întâlnită pe drum, punând la cale o farsă, și, desigur – în bună tradiție a fantasticului macabru –, lucrurile degenerează spectaculos.

Fum și abur a lui Alexandru Lamba (cunoscut „ambasador SF”, promotor remarcabil al creațiilor românești de gen) este un excelent și documentat „clockpunk”, în care Inchiziția investighează invențiile unor savanți renascentiști. Deși Alexandru Lamba nu a publicat încă un volum individual, textul de față dovedește că avem de a face cu un scriitor complex și complet, care își așteaptă doar editorul potrivit.

În continuare, doi absolvenți ai Atelierului de scriere creativă organizat de Revista de povestiri în colaborare cu Bookblog, totodată membri ai grupului literar „Secția 14”, dovedesc, prin prozele lor, același lucru ca și Alexandru Lamba. Andrei Duduman (la rândul său un „ambasador SF”, cel puțin în spațiul „Facebook”, unde distribuie cu generozitate informații culturale din sfera literaturii imaginarului), în Eroi fără voie, creează un fascinant și detaliat univers nou, atât de diferit și atât de atent și de frumos construit, încât singura comparație potrivită ar fi aceea cu universul creat de Frank Herbert în Dune. Într-o lume stelară inspirată de Antichitatea clasică (în legătură cu care autorul s-a documentat minuțios, transformând-o radical totodată), doi infractori mărunți, urmăriți de autorități, nimeresc în calea unui atentat foarte bine pus la punct, care îl vizează pe un important conducător politic. Unele personaje ale prozei se vor regăsi, sperăm, și în scrieri ulterioare ale autorului, deoarece ar fi păcat să nu reîntâlnim caractere atât de deosebite. Iar Mihai Alexandru Dincă, în Oroarea din Oort, atrage cititorul într-un melanj de grozăvii lovecraftiene, Sade-isme și neotehnici care amintesc de scrierile lui Alastair Reynolds, unite prin atmosfera gotică și prin talentul indiscutabil al tânărului autor. O navă damnată condusă de scelerați plutește în spațiul cosmic către un destin al tenebrelor: teme-te, cititorule, căci motive ai îndeajuns…

Ultima povestire din acest număr aparține Laurei Sorin, stăpâna absolută a prozelor românești cu morți-vii. De data aceasta însă, Laura momește cititorul cu o frescă a temerilor copilăriei, a realității spaimelor ignorate de adulți și cu atât mai periculoase, pe care un grup de prietene decid să le înfrunte pentru a salva lumea. Dacă Ciprian Mitoceanu se arată hotărât, prin scrierile sale, să atenteze curajos la supremația lui King în zona „horror”, despre Laura Sorin se poate spune că preferă să îi dea o replică valabilă lui Neil Gaiman.

Înainte de a încheia, trebuie să menționăm superba copertă (ilustrator: Kira Santa) care, însă, conform politicii editoriale declarate, nu are legătură cu conținutul revistei, dorindu-se, se pare, a avea mai degrabă rolul unei „picturi” menite să completeze, și nu să ilustreze, o operă de artă.

De asemenea, considerăm că ar fi fost ideal dacă revista ar fi fost publicată pe hârtie albă sau chiar lucioasă (ceea ce, însă, ar fi crescut semnificativ prețul publicației, astfel că, probabil, editura a ales opțiunea adecvată condițiilor pieței actuale de carte din România) și dacă ar fi conținut o rubrică dedicată pionierilor fantasticului (ce ar fi putut fi mai nimerit pentru acest număr decât o povestire de H.P. Lovecraft – poate chiar „dark SF”-ul Între zidurile din Eryx – autor, de altfel, publicat de către Editura Milllennium Books?) – cine știe, poate, în viitor…

Felicităm încă o dată pe toți cei implicați în acest proiect, pentru ceea ce oferă ei iubitorilor literaturii fantastice, și așteptăm cu nerăbdare numerele următoare.

 

*

 

Despre autorul rubricii:

 

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; fotografie realizată de Mihaela Nazarie) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, dintre care amintim PREMIUL GALILEO 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010 şi Premiul Societăţii Europene de Science Fiction, ENCOURAGEMENT AWARD EUROCON 2012. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă. Este unul dintre lectorii Atelierului de scriere creativă SF&Fantasy organizat de Revista de povestiri în colaborare cu Bookblog și este invitat anual să vorbească studenților Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală.

 

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”
[Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012]

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #43 – sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *