Cărţi
suntem cărţi care se scriu singure
fiecare într-un ritm diferit
de cel cu care viaţa îi întoarce pagina
întrerupând mereu povestea la mijloc
sunt scriitor
adică o carte
care îşi completează golurile lăsate de viaţă
Atras de luminǎ
te-am asaltat
ca un fluture atras de luminǎ
fulgerǎtor şi neaşteptat
ai fǎcut ochii mari
şi am zburat peste câmpiile lor verzi
uimit sǎ vǎd
cu fiecare an care trecea
cum te întindeai nesfârşitǎ sub mine
cuprinzând cu privirea
întreaga mea viaţǎ
Clar albastru de lună
rezemat de perete
zac risipit pe parchet ca un pesmet sfărâmat
contemplând răvăşit pe-ntuneric
mulajul şezutului tău din polistiren expandat
cuibărit în micul fotoliu diform umplut cu perle
în care zdrenţele unui nor recurent
clatină-albastru
ceea ce ar fi trebuit să fie
clarul nostru de lună
Vremea noastră
a venit vremea noastră
şi ne-a găsit obosiţi
mă privea tânăr din ochii tăi
picurându-ţi pe buze amar
mierea puţinelor clipe rămase
până când va pleca
lăsându-ne adormiţi
ai surâs scurt
cât vremea noastră
cât să aflu că viaţa mea
nu va mai fi decât
amintirea surâsului tău scurt
plimbări lungi
ca picioarele tale
popas greu
ca somnul despărţirii
Inseminare
la început a fost cuvântul
trabantulumircescu
i-a urmat un spaţiu care demult a fost o maşină
iar acum este locul meu de joacă preferat
unde agăţat de volan îmi conduc visul
către locul în care mă voi naşte
cu viteza unui spermatozoid ancestral
intru de pe strada Bradului din cartierul Trivale
în parcarea blocului patuzeci
cu trompele uterine înalte cât patru etaje
gâtuit de emoţia ieşirii celor doi prieteni ai mei din ovarele lor
Adi de la scara E şi Narcis de la F
la gândul că voi da peste ei
iar copilăria mea va rămâne însărcinată cu noi
poate încă dată
Semnul
vor veni la costum
şi-mi vor deschide festiv toracele
cu mânecile suflecate şi cu cravata leşinată-n cămaşă
unul dintre ei va lua Semnul
şi-l va arunca tuturor cu virgula pe dedesubt
după care se va întoarce cu faţa spre mine
şi mă va împinge cu piciorul stâng într-o groapă
îl va prinde rostogolindu-şi pielea pe treptele coastelor
până când lebedele vor ieşi toate deodată în larg
ca un aisberg dintr-o vulpe-argintie
cel pentru care toate tăbliţele cu nume de străzi
împuşcate de mine în blocuri
vor ieşi umede din trei morţi
legănându-se într-un singur glonţ
ca o virgulă la vedere