Gomes Leal

de Fernando Pessoa

traducere: Dan Caragea

Sângeră trist în unii astrul mat.

Inelele lui trei sunt pe vecie:

Singurătate, chin, melancolie.

Opt luni fatale spațiul îl străbat.

 

Poetul, de Apolo, fu purtat

În poală, lui Saturn. Iar mâna-i plumburie

Inima tristă-o ridică-n tărie

Și-o strânse până, moale, -a sângerat.

 

Zadarnice acum opt luni nebune

Când tripla lui centură răspândește:

Singurătate, chin și-amărăciune!

 

Din noaptea nesfârșită-o urmă crește,

Vestigii de malignă, grea minune:

O lună rece lângă Zeu albește.

(din Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, București, Edinter, 1990; traducere revăzută)

 

 #

GOMES LEAL

 

Sangra, sinistro, a alguns o astro baço.

Seus três anéis irreversíveis são

A desgraça, a tristeza, a solidão.

Oito luas fatais fitam no espaço.

 

Este, poeta, Apolo em seu regaço

A Saturno entregou. A plúmbea mão

Lhe ergueu ao alto o aflito coração.

E, erguido, o apertou, sangrando lasso.

 

Inúteis oito luas da loucura

Quando a cintura tríplice denota

Solidão e desgraça e amargura!

 

Mas da noite sem fim um rastro brota,

Vestígios de maligna formosura:

É a lua além de Deus, álgida e ignota.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *