libris.ro

poeme de Ionel Ciupureanu

@

mă chemau la o petrecere în alt oraș. nu știam ce să fac, nu eram hotărât, așa că te-am întrebat. mi-ai spus că e bine să mă duc, dar că aș putea și să nu mă duc. la petrecerea pe care o vedeam înainte de a începe, era un fel de competiție. o încordare mă înconjura. cei din jur mă sfătuiau să rămân și asta mă îngrozise. spectatorii erau așezați în tribune ca la un meci de fotbal și, dintr-o dată, soarele le lumină capetele care se transformară în superbe obiecte aurii.

@

de-acum nu voi mai face nimic, doar voi îndrăzni să pipăi cuvinte. suspicioasă, vei fi mai pesimistă decât mine și mă vei deprima. te simți mediocră și te admir. numai din vise mai aflu ce vorbim. ar fi bine să mă gândesc și la despărțirea de mine. m-ai crede în stare de orice nu sunt în stare, și asta e bine.

@

întâmplări care nu vor să fie uitate s-au șters ca și cum nu s-ar fi întâmplat. identitățile tremură și-s scârbit nu de singurătate. vei fi o înșiruire de vorbe care va mai aștepta o ploaie. voi fi ajutat de limbuția celor două doamne de lângă mine. îmi spuneai că dialogul ăsta va fi un fiasco. și-apoi ne vom liniști.

@

efortul de-a nu face nimic mă derutează. nu fac nimic și-apoi mă trezesc că tușesc, cu o deznădejde fără scrupule. eroziunea lucrurilor altfel se zărește de pe bicicletă. fusesem un
tic nervos.

@

am apăsat un buton ca să mă plimb în zadar. de tine mi-am amintit sub un bec. un animal mi-a dat un cesuleț cu numele tău. intrase în mine și se destrămase. cuvintele mă-nnebunesc, privește-mă doar.

@

înainte de criză creierul se masturbează. lumini intermitente intră în mine cu mine împreună. imaginile revin la suprafață. e-o dependență de dragul stării de dependență. aura explodează într-un orgasm. și-apoi niciun cuvânt și nimicul. și niciun sens al niciunui cuvânt și niciun cuvânt. o groază pe care n-am cum s-o controlez. un animal care a uitat ce sunt cuvintele, sensurile lor amețitoare sau nu. și-apoi, din nimic și de la sine apar, fluctuează intermitent, sensuri în valuri. și le pipăi. nu știu nici cine sunt și de ce sunt și unde sunt. învelit într-o groază generalizată, de nestăpânit. te-aș lua de mână dacă ai fi lângă mine, te-aș întreba cine ești și cine sunt și unde sunt, de ce te iau de mână și de ce mi-e frică. după ce voi visa îmi vei aduce aminte.

@

aburii se formează din suprimarea spiritelor imaginare, din tremurături și inflamații, din contracția cavităților dezordonate. mușchii brațelor, ai gambelor și-ai feței agită bine aerul ăsta clocit. ar mai fi și-o somnolență predispusă la mânie, chiar dacă nu mai rămâne decât o flegmă și niciun sens logic nu țâșnește de-aici.

libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *