La poeții anonimi

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

-Salut, sunt Sorin și sunt poet.
-Salut, Sorin.
-N-am mai scris nici o poezie de aproape un an, deși îmi doresc zilnic s-o fac. Nu reușesc să mă adun ca să scriu, iar dacă mă pomenesc totuși cu o foaie în față nu-mi vine nimic.
-Mi s-a întâmplat și mie.
-Și mie.
-Și mie.
-În schimb când sunt la volan, implicat într-o conversație cu mai multe persoane, la cumpărături și cu alte asemenea ocazii când nu am acces la hârtie și pix trec prin capul meu poeme întregi pe care reușesc să le uit până când le-aș putea nota.
-Da, frate.
-Să știi că la mine n-au ajuns.
-Foarte ne interesa pe toți asta, nu crezi?
-Suntem aici să împărtășim, nu?
-Și ce te face să crezi că e cineva curios de glumele tale?
-Știu că pe lume sunt războaie, torturi și tot felul de drame și nici nu trebuie să mă gândesc prea mult ca să-mi amintesc că și eu am destule alte probleme, însă câteodată nu contează nimic altceva decât că eu nu pot scrie nici un poem. Am adunate sute de versuri disparate și câteva zeci de începuturi, însă nimic nu se leagă.
-Ai încercat să produci haikuuri?
-Dar tu ai încercat să lași omul să vorbească?
-Nu vorbeam cu tine.
-Tocmai mi te-ai adresat.
-Ca să mă lași în pace.
-Lasă-l, dom’le, voia doar să-l ajute.
-Ce ajutor e ăsta? Auzi la el, scrie haikuuri. Așa puteai să-i zici și să scrie aforisme, tot la fel de mult ajuta.
-Sau romane.
-Ce legătură au aforismele cu poezia?
-Dar tu?
-Eu ce?
-Tu ai scris vreun haiku ca să știi despre ce vorbești?
-Alea-s artă, nu poezie, nene!
-Nene??
-Nu te face că n-ai înțeles!
-Poate că n-am auzit bine, îți dau o șansă să retractezi ce-ai debitat.
-Atât am avut să vă spun. Vă mulțumesc pentru atenție.
-Nu retractez nimic, ce legătură ai tu cu poezia?
-N-ai auzit de mine și îndrăznești să te crezi poet?
-Dacă și tu ești poet….