Laura Agapie
Anul trecut m-am întâlnit cu „Exorcizatul” lui Radu Găvan. Am cumpărat cartea mai mult din curiozitatea stârnită de titlu. După câteva zile i-a venit rândul la citit şi am terminat-o într-o noapte!
După lecturarea febrilă, primul gând a fost asocierea subiectului cărţii cu „Mizerabilii”, apoi cu o reflecţie filozofică despre un adevăr dur al vieţii – lupta continuă a omului – dar şi fericită. De ce fericită? Pentru că am descoperit un scriitor care are curajul de a scrie despre VIAŢĂ – fără fard!
Apoi, l-am „urmărit” prin cea de-a doua carte, „Neverland”, cu un subiect mai „domol”, dar tot dureros de adevărat.
Fiecare dintre noi avem un demon, sau poate chiar mai mulţi, dar ne e frică să-i recunoaştem sau chiar să-i percepem ca fiind înăuntrul fiinţei noastre.
Despre aceste lucruri scrie Radu Găvan şi face bine că le scrie pentru că astfel putem să ne descoperim demonii şi să-i liniştim.
Se spune că un scriitor, prin cartea pe care o scrie, îşi scrie sentimentele, gândurile, munca şi iubirea.De fapt, acesta este Radu Găvan. Mulţumesc, Radu Găvan!
Cristina Buburuzanu
Am auzit prima oară despre „Exorcizat” și despre Radu Găvan în contexul revoltei unui amic, care primise cartea pentru recenzie în seara de dinaintea Învierii. I se păruse diabolic simplul fapt de a o primi tocmai atunci.
Amuzată, am citit-o în format electronic și nu am putut să o las din mână până la final. M-a costat o jumătate de noapte de nesomn.Și vreo trei zile de gânduri ciudate, după. Clar m-a scos din zona de confort, este o carte dură, dar ceva nu mă lăsa să mă opresc din citit.
Ulterior am cumpărat-o și în format tipărit, fiindcă autografele nu pot fi date decât pe hârtie și speram că voi întâlni cândva autorul. Mai ales după ce îi spusesem, a doua zi, părerea mea despre carte. Pe facebook. Fiindcă îmi plăcuse și am simțit că trebuie să știe și el acest lucru.
Cumva s-a născut atunci o amiciție frumoasă, în timp am descoperit multe lucruri comune, gen zodie, muzica preferată, cărți, filme, descopeream încetul cu încetul, în măsura în care mi se permitea să o fac, și omul, nu doar scriitorul.
De multe ori am intrat apoi în tot felul de polemici cu prietenii mei „de carte”, încercând să apăr omul și cartea de cei care acuzau limbajul trivial folosit. Însă uneori, anumite lucruri pot fi spuse doar astfel și falsa pudibonderie nu ucide demoni.
Următoarea lectură semnată de Radu a fost „Demonul și ploaia”, o colecție de povestiri (are el ce are cu dracii J). Sunt cititoare de proză scurtă și da, mi-a plăcut și aceasta. O recomand, la fel ca și pe „Amurgul unui scriitor”, dăruită recent cititorilor, tot în format electronic. Da, ați citit bine, „daruită”, fiindcă are prostul obicei de a face cadou munca sa. Povestirile lui pot fi cutremurătoare și doar în câteva pagini.
„Neverland”, următorul său roman, așteptat evident cu nerăbdare, a fost puțin diferit de „Exorcizat”, însă lumea din el era tot una dură, o lume pe care unii refuzăm să acceptăm că există în realitate. Și, din păcate, există. Finalul cărții este unul neașteptat, vă las să îl descoperiți singuri, cei ce nu au făcut-o încă. Pe „Neverland” am avut curaj să i-l dau și mamei să îl citească și tot ce a spus a fost „dar ce final are…”.
Florin Giurgiu
Când totul are puls, când fiecare pagină e o creastă pe monitorul cardiac. Când închizi cartea și te uiți la grosul paginilor vezi un puternic strat de realitate fictivă. Radu Găvan nu e o lectură, ci o experiență. Atât „Exorcizat”, cât și „Neverland” au avut puterea transmiterii fiorilor pe lung de piele. Cărțile lui sunt o lume pe care o trăiești empiric.
Luiza Udrea
Visceral, organic, cu puternic impact asupra emoțiilor, care îți zguduie gândurile și te lasă uimit, intrigat, cu sentimentele vraiște și dorind să citești mai mult – așa este stilul lui Radu Găvan din perspectiva mea! Are un mod sincer, fluid de a transmite. E ușor de citit, deși complex și nuanțat. Scrierile lui Radu nu au cum să îți rămână indiferente, de aceea îmi plac așa de mult, pentru că te mișcă, te scot din carapacea ta și te duc în lumea lui și a personajelor sale. Am simțit că Radu are să lase o amprentă importantă în lumea cărților. Am încredere în el, în creativitatea și în unicitatea lui. Are un vulcan de emoții care parcă se drenează terapeutic prin scris. Radu nu doar scrie, el este scriitor, el răspunde la o chemare intensă de a scoate din sine cuvinte înșiruite cu sens spre a le face cunoscute lumii.