Ciprian Mitoceanu, “Amendamentul Dawson” – Construcția supraomului american

de Alexandra Medaru

Ciprian Mitoceanu (n. 1976) este un scriitor român de horror, SF, fantasy și thriller, absolvent al Universității Ștefan cel Mare, specializarea Istorie – Geografie. În anul 2007, debutează cu romanul Colții (Ed. Tritonic). A publicat numeroase proze scurte în reviste SF autohtone, dar și în antologii de gen alături de scriitori precum George R. R. Martin, Norman Spinrad sau Amdi Silvestri, iar în 2014 a debutat în limba engleză cu povestirea Little Mothers (Massacre Magazine). Alături de Amendamentul Dawson (apărut inițial în 2012 la Ed. Millennium Books), are alte trei volume publicate la Ed. Crux Publishing, și anume : În sângele tatălui (2015), Insula Diavolului (2016) și Față în față (2016).

Amendamentul Dawson (Ed. Crux Publishing, 2017) se încadrează în curentul literar postmodernist, stilul funcțional beletristic, categoria estetică comicului, genul literar epic, specia literară a romanului științifico-fantastic, subspecia literară a distopiei.

Titlul romanului, Amendamentul Dawson, face referire la două elemente centrale ale operei lui Ciprian Mitoceanu: legea și politicianul Dawson. Regăsim în America un sistem în care indivizii sunt împărțiți în categorii în baza inteligenței și a performanței personale, iar cel de-al doilea amendament (cel care dă și numele romanului) obligă cetățenii inferiori să se sacrifice în favoarea categoriei superioare. Mai exact, când Brendan Malcom, un individ din clasa A4+,  are nevoie de un transplant de inimă, John Barton, aparținând clasei C+, este obligat prin amendament să își doneze organele.

Întreaga acțiune a romanului este centrată în jurul lui Barton, fiind spusă prin intermediul perspectivei narative omnisciente. Aventura sa începe când refuză să se sacrifice pentru individul superior lui, alegând viața în detrimentul morții. Nu numai se va confrunta John cu o lume care îl va trata ca pe un inamic al statului, ci va afla și despre protestele împotriva unui sistem din ale cărui reguli nu ieșise niciodată până la declanșarea conflictului cu politicianul Dawson. Reușind să fugă din clinica de transplant, acesta va găsi refugiu în canalizarea orașului alături de oamenii-șobolan, iar însuși Dawson va trimite după acesta patru vânători de recompense pentru a căpăta inima lui Barton. Răsturnări de situație vor ține cititorul cu sufletul la gură, iar deznodământul va surprinde victoria supraomului în fața individului inferior.

Romanul lui Mitoceanu este un avertisment asupra unor evenimente care ar putea lua naștere în realitate. Tema supraomului Nietzschean este reluată de autorul român, iar teza superiorității unor indivizi a stat la baza nazismului în cel de-al doilea război mondial, numai că în cele din urmă sistemul acela a fost învins spre deosebire de cel construit de Mitoceanu.

 Un conflict secundar îl constituie revolta din Cartierul de Vest, nume ce ar putea fi o referință la Poveste din cartierul de vest un film unde supremația este disputată între două grupuri etnice, unul de americani și celălalt de portoricani. Dacă în pelicula din 1961 avem de-a face cu un conflict etnic, în povestea lui Mitoceanu se vorbește despre revolta împotriva unui sistem care opresează. Dacă în film întâlnim o voce care dorește să oprească luptele de stradă (cea a Mariei), aici vorbim despre strigătele unui popor ce dorește să iasă de sub conducerea politică deformată de legi ce nu sunt egale pentru toți. Puterea politică va învinge încă odată. Cartierul de Vest va fi transformat în ruine, pentru ca să fie rebotezat după John Barton, cel care și-a dat viața pentru Malcom. Încearcă astfel Mitoceanu să arate că totuși umanitatea nu a dispărut din congresmanul Dawson? Pentru câteva clipe aproape reușim să credem că Dawson nu este decât un om care consideră că lumea este mai bună așa cum a construit-o el.

Mesajele lui Mitoceanu sunt providențiale. Acesta vorbește despre oameni sus-puși care cred că încălzirea globală și schimbările climatice sunt niște minciuni, deși se confruntă cu cataclisme naturale. Oare nu e acesta o problemă cu care omenirea se confruntă la ora actuală? Un alt subiect este suprapopularea, cea cu care Pământul riscă să se confrunte în câțiva ani de acum încolo. Apoi regăsim corupția politică față de care au loc proteste de stradă. Nu e aceasta realitatea României de astăzi? Iar în cele din urmă supra-industrializarea este prezentă cu efectele sale nocive, efecte despre care se vorbește în cadrul unor reuniuni la nivel mondial chiar în prezentul nostru.

Cu alte cuvinte putem spune că omenirea zilelor noastre se distruge singură. În romanul lui Mitoceanu aceasta s-a distrus, iar ca soluție în America a fost introdus un sistem opresiv ce depășește sisteme totalitare cunoscute (a se vedea cel stalinist sau cel hitlerist), care controlează fiecare mișcare a fiecărui cetățean. Suntem oare atât de departe de o astfel de lume?

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie) și critic literar. A absolvit Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice București (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Geopolitică”, intitulată Conflicte rasiale – consecințe geoeconomice și geopolitice, 2010). De asemenea, deține o diplomă de master în cadrul aceleiași facultăți obținută la catedra de „Geopolitică” (cu lucrarea Tibet – China, un conflict latent, 2012). A lucrat ca specialist de comunicare, în prezent fiind copywriter. S-a implicat, de asemenea, în activități de voluntariat la ONG-urile Wilderness Research and Conservation și Queero – Accept România. A debutat în 2013 cu textul „Păcatul” (în Revista de Povestiri), iar un an mai târziu a participat la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, cu textul „Contrabandă-n alb și negru”, distins cu Premiul al II-lea. Tot în 2014 a absolvit Atelierul SF&F organizat de Revista de povestiri și Bookblog, fiind membră fondatoare a grupului literar Secția 14 din care a făcut parte până în septembrie 2016. În 2015, nuvela dark fantasy „ReÎnnoirea” este publicată în revista Argos, nr. 10, și, ulterior, în antologia Eroi fără voie (Ed. Millennium Books). În 2016, Alexandra Medaru a publicat proza scurtă „Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan” (Revista de suspans, nr. 25). Câteva luni mai târziu, se lansează și în critică literară, în paginile revistei culturale EgoPHobia, cu rubrica „Arena culturală: cartea și filmul” (cu articole despre autori precum Umberto Eco sau Truman Capote). A participat ca invitată specială la lansările Editurii Crux Publishing din cadrul Târgului Internațional Gaudeamus 2016 unde a vorbit despre romanul „Aer și MSbP” de Răzvan T. Coloja, făcând o prezentare „exemplu-școală” (conform Oliviu Crâznic, scriitor, critic literar și consilier juridic) a volumului. La sfârșitul aceluiași an, a susținut alături de Oliviu Crâznic prezentarea publică FANTASTICUL DE IMPACT: DE LA GHILGAMEȘ LA „URZEALA TRONURILOR. În 2017, a publicat la începutul lunii februarie, povestea „Ființele nopții din urmă” (space frontier) în Cotidianul Național Puterea, iar în același an parte din articolele sale critice au fost preluate de Select News. De curând, conduce o nouă rubrică literară în revista culturală EgoPHobia, intitulată „Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra”. Blog personal: Taramuridenicaieri.ro.