[interviu cu Andreea Sterea / Crux Publishing]
de Sorin-Mihai Grad
EgoPHobia: Invitatul nostru din EgoPHobia #51, Ciprian Mitoceanu, are doar cuvinte de laudă despre colaborarea cu Crux Publishing. Cum ați ajuns să-l publicați?
Andreea Sterea: Ciprian Mitoceanu este un nume cunoscut în lumea science-fiction și fantasy din țară și de peste hotare. Eram familiari cu opera lui – citisem Colții și prima versiune a Amendamentului Dawson la vremea lor – iar alți scriitori pe care îi cunoșteam deja aveau numai cuvinte de laudă despre el. Pur și simplu lucrurile au luat-o pe făgașul pe care trebuiau să o ia. Ciprian ne este și foarte vechi și bun prieten. A fost unul dintre primii susținători ai lui Andrei atunci când el a publicat Crux în Statele Unite și am menținut de atunci încoace o relație strânsă. De-a lungul anilor i-am urmărit cu interes textele apărute în antologii și reviste și ne-a plăcut ce am citit. Când a venit vremea să invităm autori în familia cruxiană, Ciprian a devenit o alegere evidentă. În plus, eu am o preferință anume pentru el pentru că ideile cu care vine și stilul lui de a scrie îmi sunt foarte apropiate, motiv pentru care și amenințăm de ceva vreme încoace că o să scriem o carte împreună. Mă recunosc și mă regăsesc pe deplin în cărțile lui ca stil, subiect, abordare etc. Nici nu aș visa un Crux Publishing fără Ciprian.
EPH: Trei cuvinte cu care i-ai caracteriza cărțile ar fi…
A.S.: Intense, inteligente, imposibil-de-lăsat-din-mână.
EPH: Ce i-ai făcut cărții Insula Diavolului de-a ajuns să-ți fie dedicată?
A.S.: Cel mai mult am contribuit ca psiholog la dezvoltarea personajului Leonard Goldman. Am venit și cu niște observații pe teme de criminalistică și proceduri de anchetă judiciară – pasiuni de-ale mele pe care momentan numai Ciprian mi le satisface cu thriller-ele lui. Insula Diavolului a fost o provocare pentru amândoi – era romanul de mijloc din trilogia Predestinare genetică, trebuia să fie nu numai consistent, dar să și lege primul și ultimul volum într-o manieră atractivă pentru cititori.
Ciprian a făcut minuni cu cartea asta pentru lecția de istorie pe care o oferă privind criminalii în serie și comentariul social care răzbate din fiecare rând. Eu nu am făcut altceva decât să îl ajut să pună textul într-o ordine fluidă, alternând acțiunea și documentarul în pasaje atent dozate și să am grijă ca Leo să iasă în prim plan, chiar dacă este văzut prin ochii unui personaj secundar pe care nu îl puteam neglija.
EPH: Sunteți mulțumiți de reacțiile publicului la cărțile cu Dawson? Ați mai publica și altele?
A.S.: Cărțile din Universul Dawson sunt genul acela de cărți care vor trece testul timpului. De fapt, l-au și trecut deja, având în vedere că vorbim despre reeditări. Dawson este universal, fără timp și fără limite – politicianul cu inclinații dictatoriale nu va dispărea din actualitatea acestei lumi niciodată. Oriunde poate exista un Dawson, în orice epocă și în orice loc. Așa că răspunsul meu este da, reacția publicului la Dawson a fost cea scontată și cred că se așteaptă de la Ciprian o revenire a congresmanului, deși domnul senator este destul de în vârstă. Oricum, de la Dawson te poți aștepta la orice nebunie, chiar dacă e la vârsta pensionării. Pe Dawson iubești să îl urăști, mai ales că își găsește corespondenți în politica autohtonă și mai ales cea americană din zilele noastre. De Dawson trebuie să îți fie și frică – de aceea cărțile lui Ciprian au valoare de avertisment mai mult decât de divertisment și de aceea au și impactul pe care îl au la public.
EPH: După ce i-ați publicat sau republicat cărțile cu Dawson rămâne Ciprian Mitoceanu un autor Crux? Ce urmează să-i mai scoateți pe piață? Plănuiți să-i reeditați și romanul de debut, Colții?
A.S.: Ciprian Mitoceanu este autor in-house. Că vrea, că nu vrea, al nostru rămâne. Glumesc. Din câte știu, vrea de bună-voie și nesilit de nimeni. J Desigur că îi vom publica și alte cărți. Avem una în pregătire pentru Gaudeamus 2017. Este un roman destul de neobișnuit, venit din zona thriller-fantasy. Dacă l-aș compara cu ceva ar fi cu un membru al familiei Twin Peaks, X Files, Twilight Zone… Nu îi lipsește caracteristica principală a cărților lui Ciprian – suspansul și acțiunea la fiecare pagină – dar nu este un manifest politic precum cărțile din Universul Dawson. Despre Colții am vorbit de câteva ori, dar o mai lăsăm o perioadă. Avem un scriitor care debordează de imaginație și care poate spune o poveste nouă ori de câte ori se așază la masa de scris. Până la noi reeditări, am decis că mai întâi îi vom exploata la maximum imaginația.
EPH: Ați publicat până acum mai multe cărți care nu au apărut de prea mult timp în primă ediție la alte edituri și am informații că ar mai urma și altele. Sunt rentabile și financiar asemenea reeditări sau e vorba mai mult de niște opțiuni strategice, să puteți oferi cititorilor cât mai mult din ce au publicat până acum autorii voștri actuali?
A.S.: Unele reeditări merită efortul și investiția pentru că acele titluri sunt extrem de valoroase și trebuie readuse sub lumina reflectoarelor – mai ales că noi ne adresăm unui public tânăr și curios, care poate nu a avut acces la vechile ediții ale acestor cărți. În plus, la noi reeditarea include și revizuirea.
Reeditarea poate părea la prima vedere simplă și profitabilă: iei manuscrisul, îl pui într-o copertă nouă și îi dai drumul pe piață, economisind astfel timp, resurse umane și financiare. Nu despre asta este vorba. Amendamentul Dawson a lui Ciprian a căpătat câteva scene în plus și un cu totul alt final. Recolta Roșie a lui Răzvan Coloja a reintegrat două capitole din manuscrisul original care au „căzut la montaj” în prima ediție. Ambele au fost corectate, editate, îmbunătățite. Rentabilitatea constă în faptul că aducem în portofoliul editurii opere de o foarte mare calitate.
Scriitorii noștri sunt prolifici – nu am nevoie să le reeditez vechile cărți ca să concep o serie de autor – pot să le public ceea ce vor scrie de acum încolo. Dar, cum ziceam, unele titluri merită o revizie, o copertă nouă, niște update-uri, un plan de marketing proaspăt și noi cititori care să le iubească.
EPH: Majoritatea autorilor pe care ați mizat până acum au mai mult de o carte în catalogul editurii Crux, ceea ce e mai degrabă excepția decât regula în spațiul literar autohton. Vă tratați chiar așa bine și corect autorii cum se zvonește?
A.S.: Se pare că da, dacă numărul de titlu per autor este un indiciu al bunelor tratamente la care îi supunem. La început ne-am invitat scriitorii să publice cu noi. Acum propunerea vine de la ei: “Aș vrea să scriu asta, ce zici?” sau “Am scris asta… când să vă trimit?” sau “Nu vrei să facem anul viitor un volum despre…?”. Genul ăsta de abordare nu poate decât să ne bucure. Dincolo de a le cere manuscrise autorilor, acum primim propuneri din partea lor, volume deja finalizate, idei de promovare etc. Înseamnă că ceva bun tot facem. Cu autorii in-house sper să colaborăm cât se poate de mult și de bine. Faptul că încercăm mereu să aducem autori noi în editură nu înseamnă că odată ce un scriitor termină o serie contractată, termină și relațiile cu noi. Chiar vrem să îi păstrăm pe toți, fie că au publicat la Crux o carte sau cinci.
EPH: Șerban Andrei Mazilu, asociatul tău în cadrul editurii Crux, a debutat cu un roman în engleză, în care a creat un univers foarte promițător, în care însă au mai apărut doar două povestiri. Există planuri de a oferi aceste texte și în limba română și eventual alte romane sau povestiri plasate în același univers prin intermediul Crux Publishing?
A.S.: Asta va trebui să discuți cu Andrei. El este stăpânul absolut pe ce scrie, cum scrie și mai ales când o face. Ce pot să îți zic despre universul Angellove Society este că la expirarea contractului din State (anul viitor), vrem să revizuim romanul și să îl publicăm la noi, dar tot în limba engleză. Nu ar avea nici un rost să traducem Crux sau povestirile, sunt exact cum trebuie să fie. Amândoi suntem foarte atașați de personajele, poveștile și lumea din Angellove Society și probabil Andrei are zeci de idei legate de acest proiect. Dacă și când le va pune pe hârtie depinde însă numai de el.
EPH: Cărțile în format electronic nu sunt o prioritate pentru Crux Publishing sau urmează să activați și în această direcție cât de curând?
A.S.: Cărțile în format electronic nu par să fie o prioritate pentru nimeni zilele astea – piața e sub un 2% care abia mai suflă. Cu toate astea, am promis că voi face tot posibilul să pătrundem și pe nișa de ebooks – problema e de logistică în mare, nu neapărat că nu ne dorim să ne mișcăm și în această direcție. Eu sper ca până la jumătatea anului viitor să testăm și apele astea dacă se aliniază planetele cum trebuie.
EPH: Doriți să rămâneți o editură pe nișa fantastico-transgresivă sau doriți să vă extindeți și spre alte categorii de autori și implicit cititori?
A.S.: Cred că a mai zis-o Andrei de câteva ori, dar probabil trebuie să fim foarte clari: publicăm orice atâta cât timp este bine scris, avem public pentru respectiva carte și conținutul cărții respective nu contravine unor valori interne pe care ni le-am stabilit foarte clar în editură încă de la început. Motiv pentru care vezi cu ochiul liber în portofoliul Crux Publishing și fantasy, SF, thriller, non-ficțiune, filosofie, roman realist etc. Nișa fantastico-transgresivă ne oferă foarte mari satisfacții pe toate planurile, dar nu vom refuza o altfel de carte atâta timp cât se ridică la standardele la care ținem. Restituirea de Anamaria Bancea este un exemplu în acest sens. Biblia nihilistă a lui Ștefan Bolea e un altul.
EPH: Ce carte apărută în ultimul an în limba română în altă parte ți-ai fi dorit să fi fost oferită întâi editurii Crux?
A.S.: Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta de Ciprian Măceșaru. Am citit cartea cu entuziasm și aș fi publicat-o cu și mai mare entuziasm. Dar nu e timpul pierdut, Ciprian este un autor prolific, un prieten bun și un om de cultură pe care îl urmăresc cu drag, așa că cine știe, poate vom colabora la un moment dat.
EPH: Ce cărți și evenimente pregătiți pentru următoarele luni? Dar pentru la anul?
A.S.: Agenda Crux Publishing cuprinde participarea la Antares Fest la Brașov la începutul lui septembrie, participarea la Sci-Fi Fest dacă se organizează și anul acesta, Gaudeamus și probabil încă un CruxMas Fair & Party în decembrie – un târg cu scop caritabil în parteneriat cu Asociația Taxiul cu Bomboane. Astea ar fi evenimentele mari. Până la final de an suntem ocupați. Avem două cărți noi în pregătire pentru Gaudeamus – acest thriller/fantasy a lui Ciprian Mitoceanu și un volum semnat de Dan Rădoiu. În iarnă la CruxMas plănuim un nou volum semnat de Oliviu Crâznic pe care toată lumea îl așteaptă cu sufletul la gură.
Anul viitor începem în forță la Final Frontier: un autor nou contractat deja și câțiva dintre cei din garda veche care își vor continua/termina seriile începute. Dacă nu mă înșală memoria avem planuri mari și cu tine în sezonul primăvară – vară 2018 (wink-wink) și nu îți mai zic mai multe că nimănui nu îi plac spoilerele.
One thought on “Nu aș visa un Crux Publishing fără Ciprian Mitoceanu”