Vizita lui Paul Celan în Israel – scrisori inedite cu Yehuda Amichai

de Adrian Grauenfels

În luna octombrie 1969 poetul Paul Celan vizitează pentru prima și ultima oară Israelul. În seară zilei de 9 octombrie, după o conferință ținută la Ierusalim, Celan îl vizitează la locuința sa pe Yehuda Amichai. Celan avea pe atunci 49 de ani, se mișca cu viteză, era îmbrăcat sportiv, avea ochi mari și curioși. La întâlnire au participat poeți isrealieni și câțiva amici, născuți în orașul sau natal Czernowitz. Îi găsim acolo pe Dan Pagis, Aharon Apelfeld, Manfred Winkler (5), T Carmi, și Shmuel Hofert – redactorul programelor de literatură la Kol Israel. Hofert îl descrie astfel pe Celan: “În timp ce am băut vin roșu, Celan s-a deschis și s-a înviorat ca apoi să se întunece la loc. Mergea prin camera de oaspeți, asculta cu atenție, vorbea din inimă ca apoi să tacă, muscându-și buzele de parcă era anchetat și obligat să răspundă. Apoi , brusc , s-a dezghețat din nou, s-a deschis și a vorbit curgător despre traducerea colecției Osip Mandelstam (1), despre întâlnirile sale cu poeți francezi, și despre casa părintească din Czernowitz “.

Herma, soția lui Manfred Winkler își amintește că stându-i în față a simțit un zid între ei. ”Nu a zâmbit și nu a vorbit, a stat nemișcat, ca o statuie”. Manfred simte că Celan nu vorbea spontan, nu răspundea pe loc, ci gândea, probabil cum să formuleze răspunsul său într-o limba literară adecvată. Hofert îi propune lui Celan să apară într-un interviu la radio. Celan a cerut ca discuția să fie înregistrată în casa familiei Amichai și în prezența lui Amichai. A doua zi a venit devreme, înaintea prânzului, și s-a așezat în bucătărie. Hofert a sosit ceva mai târziu. S-a vorbit în germană. Celan participa atent, alert, reacționa… a povestit că în copilărie a învățat ebraică în școala primară din Czernowitz, și în timp ce se pregătea pentru bar mitzwa, și-a amintit toate rugăciunile spuse în ebraică în casa tatălui și a bunicului sau. Dar, a adaugat, nu posedă o ebraică suficientă ca să traducă poeziile sale fără ajutorul cuiva.

A povestit despre antisemitismul pe care l-a simțit în Germania și în Franța după război, dar cel mai mult l-a durut atitudinea intelectualilor și a scriitorilor de acolo (unul a spus despre Celan că sună ca un hazan, altuia i se părea că îl ascultă pe Goebbels vorbind). Emoția cea mai mare a trăit-o la izbucnirea războiului de șase zile, când Israelul a fost amenințat cu distrugerea și desființarea. El spune că și acum este impresionat de victoria noastră în război, iar vizită la Ierusalim este un punct de cotitură în viața sa. A adăugat și despre greutățile vieții sale personale. Celan a citit pentru programul radiodifuzat poemul sau “Mandorla” din volumul “Roza nimănui“ publicat în 1963. A răspuns la întrebările lui Amichai, de exemplu că “ Fuga morții” este transpunerea celor mai intime emoții, și cu un ton amar-ironic a adugat că “Fuga“ pentru care a fost apreciat și premiat este o fază timpurie, depășită, la care nu mai poate să revină. “Cititorii nu cunosc și alte poezii pe care le-am scris” . A mai adăugat că foarte rar citește în public “Fuga morții” , de pe foi tipărite inserate între foi albe.


El a continuat să descrie identitatea sa evreiască, amintind că subiectul a fost pe larg discutat în scris, în corespondența sa cu Ghersom Shoken (2) care se îndoia de iudaismul poetului. Cu mare emoție Celan a spus că este neîndoielnică apartenența sa la credință iudaică și toate întrebările legate de simbolurile evreiești care apar în opera sa trebuiesc clarificate prin prisma acestui adevăr fundamental.
Temele iudaice folosite nu explică suficient conținutul evreiesc, religios, al operei sale. “Atmosfera evreiască se împletește în tot ce scrie un om ca mine, care a crescut în mediul evreiesc”. Aspectele iudaice abundă în scrisul meu, spune Celan, dar se cunosc și prin respectul pentru cuvântul scris. El subliniază că i se pare natural să insereze în texte cuvinte ebraice sau fraze din Tanah.
Hofert îl întreabă cum de un om care a trăit de aproape holocaustul, este capabil să scrie în limba germană.
Celan răspunde că în patria să Bucovina el a a crescut în limba germană: “mi se pare că aparțin în mare măsură, poeților actuali de limbă germană”. Am scris și în alte limbi, spune el, dar nu în afara cercului de influență culturală german. A adăugat despre influența enormă a lui Rilke și Kafka asupra operei sale precizând că literatura nu se naște din ea însăși ci din însăși existența și experiența umană.
Apoi emite o frază minunată: “Cristalizarea poetică este imortalizarea tranziției între existență și dispariție.”

Yehuda Amichai

Hofert sumarizează în final, discuția avută: “A fost o discuție cordială între doi mari poeți între care există legături de inimă. Amichai a întrebat, Celan a răspuns cu plăcere, alegând cuvinte și exprimări precise, direct la țintă”. În seara recitalului, sala Beit Agron era plină. Se aflau acolo profesorul Ghershom Scholem (3), expertul în Kabala, Lea Goldberg și editorul ziarului Haaretz – Ghersom Socken. Mulți tineri, în special studenți.
Seara a fost deschisă de poetul și traducătorul Manfred Winkler născut și el la Czernowitz. A urmat Yehuda Amichai în ebraică despre limba poetică a lui Paul Celan. Celan a citit din poeziile sale, în limba germană. Manfred a calificat cititul lui Celan că fiind sensibil și emotiv în contrast cu stilul “uscat” practicat în Germania. Publicul l-a aplaudat pe Celan timp de cinci lungi minute care l-au făcut fericit pe Celan. Cineva din public a cerută să fie citită “Fuga morții”, dar Celan s-a eschivat fără să explice de ce. A mai urmat o întâlnire (15 Oct.) la Beit Lessin cu Asociația scriitorilor ebraici, după care Celan s-a întors în Franța, precipitând data stabilită inițial. Reinstalat acasă la Paris scrie la 27 oct 1969 prietenei sale Ilana Shmueli: “ Ierusalimul mi-a bucurat inima și m-a întărit. Parisul mă deprimă și îmi golește sufletul” .
Va urma un schimb de scrisori cu Yehuda Amichai, pe care le redăm în continuare:

***

Bulevardul Emil Zola
Paris
7 -11- 1969

Dragă Yehuda Amichai,

Ai fi primit aceste rânduri fără întârziere, dar am uitat să notez adresa dvs, așa că am fost nevoit să o caut cu ajutorul unui amic din Tel Aviv. Simt sincera nevoie să vă spun cât de mult m-am bucurat să vă cunosc personal dar și poezia dumneavostră, și cât de bine m-am simțit în compania dumitale.

Mi-e rușine să recunosc că nu mă pot descurca cu poezia scrisă în ebraică, trebuie să mă mulțumesc cu traducerile versurilor în limba engleză.

Și totuși am senzația că tocmai aceste căutări și ezitări îmi oferă un maximum de stare poetică. Cea ce puneți și vă aparține în poezii izbucnește clar, cu forță și convingere.

Dumneta esti în poezia pe care o scrii, iar poezia scrisă este … dvs. însuți. Imediat am împrumutat colecția de poezii traduse în engleză amicului André du Bouchet (4), și el poet.
Spre bucuria mea el vede lucrurile la fel ca mine. Acum cartea circulă între ceilalți scriitori și redactori de la magazinul L’EPHEMERE unde și eu particip.
Ne vom foarte bucura să tipărim poeziile dvs. traduse în limba franceză. Există cineva în Ierusalim sau aiurea care a tradus poeziile în franceză sau ar putea să o facă acum?
Din păcate nu pot oferi ceva similar, anume o traducere în germană: de mult timp nu am mai scris nimic în limba germană, pentru nici un ziar german. Schimbările care s-au petrecut acolo, nu numai în mentalitatea editorilor, ci în primul rând în mine, îmi blochează total scrisul.
Dar la Radio aș găși o cale sau alta să vorbesc, ce părere aveți de această idee?

Manfred Winkler (5) intenționează să-mi trimită prin amicul meu David Zidman din Tel Aviv un grup de traduceri de poezie ebraică în germană, majoritatea vă aparțin, dar din păcate, până acum nu le-am primit.
Dragă Yehuda, permite-mi să exprim aici ce am simțit spontan în timpul discuției noastre: Nu îmi pot imagina lumea fără Israel și nu sunt pregătit să o accept fără Israel.
Sper că înțelegeți că faptul acesta trebuie să rămână confidențial, si nu public: astfel voi putea acționa cu toată forța. Personalitatea dvs. cât și poeziile dvs. mă fac să gândesc mereu la ce am declarat.

Cu adâncă gratitudine,

Paul Celan

***
Dragă Paul Celan,

M-a bucurat mult primirea scrisorii dumitale. Mă supuneți unui bir greu, să țin eu în spate Israelul întreg.

Oricine scrie ebraică își explică existența lui personală legată de poporul evreu și de limba lui.
Căderea Israelului ar însemna căderea limbii mele. Nu va exista consolare în eternitatea cuvântului scris, ci doar a spiritului. Dragă domnule Celan, sincer invidiez modul prin care reușiți să transformați obiectiv cuvântul și imaginea (și astea printr-o subiectivitate maximală!) Poezia mea, ancorată în real și dictată pragmatic de evenimente, invidiază scrisul dvs. poetic. Imaginile mele sunt doar zgomotul zalelor de lanț, care mă leagă de întâmplările vieții. În legătură cu traducerile, am luat legătura cu Winkler. Din păcate încă nu s-a găsit un traducător în franceză. Cele mai bune urări, și rogu-vă, mai vizitați-ne din când în când.

Shalom al dvs,
Amichai

***
Paul Celan – “Fuga mortii: traducere Maria Banuș

Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiză îl bem dimineaţa îl bem noaptea
îl bem şi bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie
când seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margareta
el scrie şi iese în faţa casei şi stele scânteie el fluieră şi-şi cheamă dulăii
îşi fluieră jidovii să sape o groapă-n pământ
ne ordonă cântaţi acum pentru dans.

Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineaţa-n amiază şi seara te bem
te bem şi te bem.
În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie
scrie când seara se lasă-n Germania părul tău auriu Margareta.
Părul tău de cenuşi Sulamita săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
El strigă săpaţi mai adânc în pământ voi unii voi alţii cântaţi mişcaţi din arcuş
îşi scoate pistolul din brâu îl flutură – albaştri-i sunt ochii
înfingeţi mai bine lopata voi unii voi alţii cântaţi pentru dans mai departe.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiază te bem dimineaţa şi seara
te bem şi te bem
în casă stă un bărbat cu părul tău auriu Margareta
părul tău de cenuşi Sulamita cu şerpii se joacă.
El strigă mai dulce moartea cântaţi moartea-i un maistru din ţara germană
el strigă mai sumbru atingeţi viorile atunci veţi sui ca fumu-n văzduh
atunci veţi avea o groapă în nori acolo patul nu-i strâmt.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem la amiază moartea-i un maistru din ţara germană
seara te bem dimineaţa te bem şi te bem
moartea-i un maistru din ţara germană ochiul lui e albastru
cu glonţul de plumb te loveşte te loveşte precis
în casă stă un bărbat părul tău auriu Margareta
dulăii asupra-ne asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh
cu şerpii se joacă visează e moartea-un maistru din ţara germană
părul tău auriu Margareta
părul tău de cenuşi Sulamita.

NOTE
(1) Osip Mandelstam (1891-1938) – poet, eseist, critic evreu-rus, considerat printre cei mai mari poeți în limba rusă, ai secolului 20.
(2) Ghersom Shoken (1912-1990) – Editor șef și publicist la ziarul Haaretz
(3) Ghershom Scholem ( 1897-1982) – Important cercetător al Kabalei, bibliotecar, colecționar de cărți mistice și hasidice. A învățat singur ebraică, Talmud și Zohar.
(4) André du Bouchet (April 7, 1924 – April 19, 2001) poet francez, a trăit la Paris până în 1941. A emigrat cu familia în USA ca să revină după studii înapoi în Franța.
(5) Manfred Winkler – poet născut în Bucovina, a emigrat în 1959 în Israel, a scris și a tradus poezie în germană și ebraică.

Traducere, note: Adrian Grauenfels
Cu mulțumiri doamnei Hana Amichai pentru originalul ebraic și permisia traducerii.

EDITURA SAGA

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #53 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *