Dosar cu șină

de Alexandru Drăgănoaia

Pe hol s-au adunat mulți. În căldura înăbușitoare oamenii sunt deja nervoși. Se avansează greu. Din când-în-când “oficialul” iese din birou și cu voce rugătoare:

-Eu sunt unul singur și dvs sunteți atâția: vă rog păstrați ordinea și liniștea.

La un moment, moleșeala și resemnarea s-a lăsat peste toată lumea.

………..

-Domnișoară, coada e în spate!

-Nu vă suparăți, vreau doar să întreb ceva.

-Lasă, lasă că așa spuneți toți…

Domnișoara piept-plin-și-picioare-lungi poartă pantaloni albi sub care, foarte ușor se ghicește lenjeria din dantelă.

Trece totuși pe lângă șirul de cetățeni încercând să ajungă în față.

-Faceți-i, bre, loc… Cu unul în plus, în minus, tot aia e.

Capete ies din rând, se uită după ea. Unii murmură, alții chicotesc: Prin albul străveziu al pantalonilor se vede cum fesa din dreapta, mai lacomă, a ascuns partea de dantelă care îi revine, mai bine zis, a îngrămădit-o pe mijloc.

-Chiar n-o fi simțind că i-au intrat chiloții în c – r, șușoti cineva…

Persoana e deja la ușă. A dat un “cioc” și a intrat…

Este de minute bune în birou… Lumea și-a pierdut răbdarea:

-Nu mai dați bre voie… O să ne prindă noaptea aici… Dacă nu ne-o chema și mâine…

Într-un târziu, târziu se deschise ușa:

-Ziceați că doar întrebați ceva… Nu e prost omu’ că vă crede?

Nici un cuvânt… Domnișoara se îndreaptă spre ieșire. Din mulțime, la fel, câteva capete se întorc.

-Eee, așa, da…

Acum partea de dantelă e la locul ei, frumos aliniată…

-A fost greu maică, îndrăzni o bătrână…

-Nu, răspunse tânăra aproape roșind…

-Ia, atențiune, se auzi prin ușa rămasă deschisă: Cine nu are dosar cu șină să nu mai stea că stă degeaba. Hai, să ziceți că nu v-am spus…