Alexandru Drăgănoaia

Faci glume cu niște bieți muritori

Dumnezeule degrabă și la timp vărsătoriu de binecuvântări de Alexandru Drăgănoaia -Ce schimb ești, mă? -Lasă, e veche. Vezi că de aici, din cârciumă, toată gașcă mergem la ingineru’. În seara asta dezbatem. Tu vii cu chitara. Noi, între timp facem aprovizionarea cu băutură. O să fie mișto, o să vezi, băieți fini și deștepți… […]

Crima de la Puțul Sec

de Alexandru Drăgănoaia Ioana, la vreo șaptezeci de ani, femeie totuși în putere, obișnuită cu munca grea de la țară, tocmai s-a întors cu ceilalți de la culesul porumbului: -Eu o să mă dau un pic în pat, mă cam doare capul, zise către ai casei. Pe seară cineva observă: -Bă, da mult mai doarme […]

Dosar cu șină

de Alexandru Drăgănoaia Pe hol s-au adunat mulți. În căldura înăbușitoare oamenii sunt deja nervoși. Se avansează greu. Din când-în-când “oficialul” iese din birou și cu voce rugătoare: -Eu sunt unul singur și dvs sunteți atâția: vă rog păstrați ordinea și liniștea. La un moment, moleșeala și resemnarea s-a lăsat peste toată lumea.

Mâinile pianistei

de Alexandru Drăgănoaia Povestea este despre mâinile-i cu degete delicate, lungi, subțiri. Despre faptul că mâinile ei sunt îndrăgostite una de cealaltă. Ce muzică dumnezeiască nasc zburdând pe clape. Cum stânga urmărește tot timpul mână dreaptă, dreapta face cling, stânga se alătură imediat cling-cling. Fac împreună și alte lucruri minunate, iar uneori le vezi îmbrățișate […]

poeme de Alexandru Drăgănoaia

Copilului i-a cazut tot părul moartea se apropie de tine parcă s-ar juca aşa cum vita primăvara ar vrea să o înveţi să împungă şi chiar te împunge puţin moartea îşi lipeşte spinarea de spinarea ta se trânteşte se tăvăleşte şi cu ochii tot în ochii tăi am văzut o cameră murind prin apa murdară […]

Scroll to top