Copilului i-a cazut tot părul
moartea se apropie de tine
parcă s-ar juca
aşa cum vita primăvara
ar vrea să o înveţi să împungă
şi chiar te împunge puţin moartea
îşi lipeşte spinarea de spinarea ta
se trânteşte se tăvăleşte
şi cu ochii tot în ochii tăi
am văzut o cameră murind
prin apa murdară stătută
broaşte negre arau duşumeaua.
Ziua întâi
sub pătura cu ministerul sănătăţii
călugărul-semn-de-ntrebare
acum cântă acum se roagă
eu
astup fereastra cu păsări moarte şi
merg la pomană de viu
la miezul nopţii este furată mireasa
sunt aruncat în sala cu duşuri
mănânc săpun sunt tăiat şi gazat
ora a sosit
în smoală un ţipăt încremenit.
poeme de Alexandru Drăgănoaia