Dii, lectică!

de Emilian Gheață

Creioane, pixuri şi stilouri poposex

frumos aranjate pe mărimi

într-o monocromă suspensie a gândului

istovit de scâncetele guturale ale îngerilor psihotici

care smulg hulpavi fâşii din propriul stăpân

şi le sfâşie cu gheare sfinte de argint

 

mârâind

 

către diavolii hirsuţi, cu râturi stâlcite

şi priviri pierdute în scânteieri hieratice,

care suflă baloane de săpun peste creaţie

şi îngână cântece de leagăn

pentru rechini, caşaloţi şi calmari-gigant,

 

că doar e, sau re, sau in

voluţie.

„E TOTUL PE DOS!!!”,

 

se vaită amarnic micul marxist

când scapă chestii printre degete.

 

„Ba nu, fiule, e doar dialectică!”,

murmură împăciuitor glasul răguşit al opiului.

Şi micul marxist şede ghemuit în propria micime:

 

„Băga-mi-aş! Mi-am schematizat până şi singurătatea!”.

„Şi de ce nu te odihneşti puţin?”,

murmură din nou opiul ademenitor,

însă bravul marxist rezistă,

se opune cu dârzenie ideologică virtuoasă

faţă de orice ţine de lumea aceasta:

 

„Niciodată! Prefer să fiu recalcitrant!”.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.