Emilian Gheață

Inserez colac   Din teamă şi din comoditate, am ales să trăiesc între zidurile conştiinţei mele, în dosul trainicilor pereţi propuşi de-o aşa-zisă

de Emilian Gheață   Uneori iau muzica pe după gât             şi o scot la plimbare                         ca să ne fluturăm pletele şi mătreaţa                               […]

de Emilian Gheață  Aştept. Aştept şi mă rog stiloului să scrie.

de Emilian Gheață   Mi-am tăiat mâna cu dinţii. CRANŢ!   Intimidat de păcatul de neiertat al îmbătrânirii, am vrut să arunc peste bord orice m-ar fi ţinut prea aproape de gravitaţie.

de Emilian Gheață Ne scuturăm de paie şi de noroi, ne pieptănăm blana pe spate, ne bărbierim pe râturi, ne băgăm copitele în tenişii de gală,

de Emilian Gheață   Cu zalele zilei zadarnic zornăind prin ploaie am călcat adânc şi rece şi-am ascultat muzică scursă, care imită ploaia, căci în ploaie maimuţele se dănţuiesc.

de Emilian Gheață   În gustosul amurg mă trage sfios de mânecă cel mai apropiat adversar al meu, încornoratul dumnezeu mărunt al lucrurilor mari:

de Emilian Gheață   Ea are părul roşu-aprins,           de culoarea piersicilor de vie                     – sau o fi mai degrabă portocaliu,                     că nu prea le am eu cu nuanţele –

Mâl   Orele, regrete, mi se adună grămadă precum cărămizile crăpate şi ciobite, dar încă în stare să zidească toate orizonturile care mi s-ar fi deschis în intersecţii şi care zac acum ca butoaie vetuste în care (di)vinul a secat.