eu 2.0 și misterul feminin

o istorie de buzunar

de Ana-Maria Negrilă

           Culegerea de povestiri a cunoscutului autor de SF (trilogia Abația), Dan Doboș, se dezvoltă arborescent pe structura universului DemNet (editura Media-Tech, 2011), prezentând alte laturi ale unei lumi în care tehnologia informațională realizează o revoluție socială și personală, cu o forță răvășitoare, manifestată doar de câteva ori de-a lungul istoriei, dând astfel naștere unui om nou.

            Într-o lume în care virtualul are aceleași valențe ca fizicul, oamenii trăiesc de-o parte și de alta a realității, influențând după bunul plac mersul lucrurilor în paradisurile virtuale, crezând însă că statutul de mici zei de rețea le va servi pentru a modela evenimentele din realitate astfel încât să li se potrivească ambițiilor și dorințelor personale. Nimic mai fals. În fiecare lume există forțe ce se sustrag oricăror influențe, iar în cazul povestirilor din eu 2.0, atracția misterului feminin, reprezentat de Cassandra – femeia fatală, subordonata, obiectul adorației, stăpâna tehnologiei sau doar cea care va muri – , se dezvăluie prin impactul pe care îl are asupra protagoniștilor. Scriitorul ce alege imersiunea în Lumea de Apoi a informației, călătorul din avionul orbital, criticul pieselor de teatru cu actori condiționați, adolescentul singuratic de pe Marte și, nu în ultimul rând, tânărul din cuplul ce vine la zahanaua Șapte stele simt cu toții atracția și forța Cassandrei.

            Scriitorul din eu 2.0 alege digitizarea din două motive: pe de-o parte, vrea să asigure un trai liniștit fiicei sale, pe de alta, speră că va putea recrea imaginea soției sale, Cassandra, victimă a unei boli necruțătoare. Lumea virtuală răspunde dorinței din totdeauna a oamenilor de a avea controlul asupra vieții lor. Atrăgând prin siguranță și stabilitate, fiind un loc pe care poți să-l cumperi și asupra căruia vei deține controlul, o lume virtuală ascunde până la urmă o capcană întinsă omenirii, o promisiune ce nu se poate onora indiferent de costuri, o imposibilitate născută din însăși natura omului și capacitatea acestuia de a se minți, sau nu, pe sine.

            O altă dorință a omului este cea de a descoperi și cuceri alte lumi, o reminiscență a statutului nomad din zorii civilizației, iar istoria abundă de călătorii reale sau imaginare în alte teritorii. Dincolo de relatările istoricilor, realitatea poate fi o poveste mai mult despre eșec decât despre reușită. Ultimul marțian trece dincolo de ambalajul strălucitor al unui slogan ce îndemnă umanitatea să pășească spre stele și prezintă realitatea din carne și sânge ascunsă în spatele oricărei descoperiri.

            Ce este iluzie? Ce este realitate? Lumea spectacolului s-a hrănit întotdeauna cu iluzii, doar că mijloacele rudimentare prin care acestea erau întreținute au redus impactul actorilor asupra publicului.  Într-o lume care începe deja să simtă efectul iluziei ridicată la rang de realitate, actorii se dezumanizează, devin subordonații spectacolului, simple automate programate să obțină un efect maxim. Corsetul Julietei  este povestea unei fete, tânăra Cassandra, care participă la o piesă de teatru realizată cu ajutorul tehnologiei și care va trebui, poate, să facă sacrificiul suprem pe altarul artei.

            Cu fiecare povestire, cititorul descoperă o altă latură a personalității Cassandrei. Soția a cărei imagine bântuie mintea soțului, partenera de discuție a adolescentului mutant, abandonat pe Marte, ingenua actriță gata pentru rolul vieții, tânăra atrasă de o aventură trecătoare și, în final, conștiința ce trece dincolo de moarte, continuând să existe într-un spațiu virtual, sunt tot atâtea avataruri feminine, iar Cassandra, amanta, soția, prietena, adorata, se schimbă în funcție de cum este percepută de bărbații care intră în sfera ei de influență. Astfel, în Orbital 12 C, Cassandra este factorul liniștitor, cea care îndepărtează prin puterea ei spaimele în fața morții, în schimb, în Banca de sub ulm, unde relația cu ea este una platonică, femeia devine un obiect al adorației de la distanță.

            Indiferent cum se citește eu 2.0 – ca o culegere de povestiri SF despre un viitor posibil, ca o odă adusă umanului, care rămâne neschimbat chiar și asaltat de tehnologie, sau ca poveste/povești de dragoste –  este o  lectură încărcată de simboluri și de o anumită neliniște legată de soarta unei omeniri ce se schimbă prea repede.

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #58 — sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.