poeme de Vasile Lungeanu

(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra)

celălalt întuneric

 

ridicând pleoapele

–jaluzele albastre–

simții deasupra negura unui copac

funebru și noduros

măslin sau poate chiparos,

cu halou negru, mov

sau poate altă culoare bizară

la rădăcina căruia eram întins

moleșit și inflamat

 

dintr-un colț de stea

o muzică în surdină

îmi mototolea creierul lichefiat.

”…mm… ramin djawadi cu inserții de bach…”

 

bezna a născut un om dinaintea mea,

magnetic privirea-mi

se agăță de pansamentul înroșit

de pe urechea lui

”vincent?”

clipi a încuviințare.

”oh…chiparoșii în flăcări negre…

cum de nu mi-am dat seama?”

scoase din trusa de pictor

o roza a vânturilor

cu un vârf între degete

”haide, întinde antebrațul

o doză de nord te va pune pe picioare”

 

în partea dreaptă

un domn în pardesiu

cu chipul lui kafka pe față

aranja pe oasele metatarsiene

urna cu cenușă a tatălui meu.

ridicându-mă într-un cot

am urlat

”hei, pleacă din coșmarul acesta”

 

 

 

pânza de serotonină

 

iresponsabilitatea
parfumului tău
mă tulbură.

 

degetele noastre
în jocuri nevinovate,
desenează magnetice
atingeri
senzorial-elipsoidale
într-o geometrie
a gesturilor afective.

 

între răsuflări arzătoare,
și buze umede
așezăm pleoape închise,
freamăt,
frânturi de șoapte
și scântei de emoții.

 

un petec de piele de coapsă,
adâncitura unui umăr,
gust de dragoste,
de metafore,
nasturi descheiați
și fermoare ucise
în ceasul
preludiului
diluate
într-o nuanță
apropiată perfecțiunii
prelingându-se flămânde
pe o pânză
care se pictează singură.

 

 

 

freamătul timpului

 

au îndesat timpul în clepsidre,
dar timpul, fire de nisip mătăsos, dus a fost…

 

au înghesuit timpul în orologii,
dar timpul transformat în cuci de fildeș a zburat…

 

au strivit timpul în ceasornice
dar timpul, secunde neîmblânzite de șofran,
s-a scurs pe negândite…

 

femei și bărbați,
învăluiți în mătăsuri și minciuni,
cu buzele și ochii cusuți
în X-uri,
dănțuiau sălbatic în bacanalele sorții
ca la porțile morții,
neștiutori.

 

promiși și datori,
neputincioși și mărunți.
deodată cărunți.

 

poveștile lor de iubire,
înșelătorii poleite cu aur,
un mit cu-n minotaur,
și o zidire,
ca o citire
de ieri, de alaltăieri
săruturi și nopți de mângâieri,
clipe irosite în zadar,

 

timpului
nu îi este teamă de nimic,
decât de munte.
muntele este nepăsător
în fața timpului,
stăpânitor.

 

 

 

Dacă aș avea…

E greu să spargi pojghițe.
E greu să te târăști la mal din mocirlă.
Poți să lăcrimezi cinci vieți,
lacrimile tale vor fi sursa înecului tău.

Dacă aș avea o putere,
aș înapoia pământul pădurilor
dantelate, dătătoare de viață
și aș umple pajiștile
cu flori sălbatice multicolore
și catifelate.

Dacă aș avea o putere,
aș reda apele cu irizații albastre
peștilor de argint
și cerul oglindă păsărilor mistice.

Dacă aș avea o putere,
aș goni pentru totdeauna
lupii ostili cu colții de ger,
aș șterge lacrimile
copiilor paria
și m-aș întreba de două ori
dacă norul cunoașterii
este o ploaie fecundă
de înțelepciune,
sau dacă fericirea
are parfumul unei diplome
sau a unui sân de ivoriu.

Dacă aș avea o putere,
aș aduna mâhnirile lumii
într-un ceva uriaș
și l-aș îngropa adânc
într-un loc uitat al deznădejdii.

 

 

 

Coridor în gri

 

Mă ning primăveri cu flori de salcâm
și plâng neîncetat cu lacrimi-poem.
E un susur albastru de pe vechiul tărâm
ca un dans enigmatic de romantic boem.

 

Dăltuiesc întuneric și-l fărâm ca pe zgură
forma ta în lumină o transform cerebral
din penel o mișcare, unduind trăsătură
manechin în suflare și amor mineral.

 

E un cântec de piatră, o sculptură cu stropi
ce se naște perpetuum din celula divină,
simfonie abstractă în descânt de deochi,
gângureală în șoapte într-o limbă străină.

 

Ca o luptă ciudată între cutele frunții
mă preling între straturi răscolind în pahar
cu o cheie amară în subsolurile minții
te mai caut Iubire, ca pe-un drog necesar

 

#

Despre autor:

Vasile Lungeanu (n. 1966) a absolvit Liceul Industrial de Marină Orșova, secția navigație. În 2014, a publicat sub pseudonimul Ian Corey, pe Amazon, romanul de ficțiune istorică Centurión y Asesino. Un an mai târziu, același roman a fost publicat și în limba engleză, pe aceeași platformă online, sub titlul Centurion and Assassin, în două volume.

În martie 2015 a fost invitat să publice articole pe site-ul spaniol que aprendemos hoy unde a activat ca redactor în secțiunea de istorie până în decembrie 2016, tot sub pseudonimul Ian Corey.

Autorul, pe care îl puteți găsi și pe rețelele de socializare, afirmă:

Cărțile au fost mereu pentru mine o fereastră magică spre lume. De copil am citit mult și mi-am dorit să scriu cărți. În adolescență am scris poezie dar din neglijență am pierdut caietul cu manuscrise. Câteodată mai scriu câte o povestire sub câte un nume fictiv.