Andi Ștefănescu – “Dincolo de farmecul nopții”

[Ed. Vremea, 2017]

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

Andi Ștefănescu (n. 1949) este actor de teatru și film (Céleste; Paulas Geheimnis; Undeva la Palilula ș.a.), traducător (Homo Sovieticus; Al. Zinoviev), fost crainic și redactor la postul de radio Europa Liberă.

Din punct de vedere al teoriei literare, Dincolo de farmecul nopții (Ed. Vremea, 2017) aparține stilului funcţional beletristic, curentului literar postmodernist, categoriei estetice a josnicului (operele care se încadrează în această categorie estetică sunt cele în care autorul alege să prezinte cititorului personaje și fapte imorale, situate „jos pe scara valorilor umane” – firește, aceasta nu conferă în mod obligatoriu operei un caracter imoral/josnic, creația artistică putând avea, în fapt, chiar rolul opus, de avertisment moralizator!), genului literar epic, speciei literare (formale și, respectiv, tematice) a romanului criminalistic, subspeciei literare interlope (mai cunoscută la noi sub denumirea netradusă, „noir”, și, din nefericire, deseori confundată cu alte subspecii ale romanului criminalistic, cum ar fi cea judiciară – „police procedural”/„legal thriller” – ori cea detectivistică – „hard-boiled”).

Din punct de vedere al literaturii comparate, romanul poate fi asociat unor opere precum O adunătură de lichele (A Can of Worms; J.H. Chase, 1979) sau Vină mărturisită (Pleading Guilty; S. Turow, 1993).

Subiectul urmărește aventurile palpitante, pline de primejdii diurne și, mai ales, nocturne, ale unor „băieți grei” (de diferite etnii) și „femei ușoare” (în căutare de distracție și de senzații tari) din „fauna” interlopă bucureșteană, implicați, unii dintre aceștia, inclusiv în afaceri necurate de anvergură mondială – aventuri declanșate de goana după două milioane și jumătate de euro proveniți din traficul de arme, descoperiți întâmplător într-un autoturism furat.

Pe măsură ce acțiunea se desfășoară, autorul introduce interesante referințe culturale (inclusiv un extins și inedit comentariu al poeziei lui M. Eminescu, Și dacă…), precum și noțiuni de filozofie artistică (exprimate atât prin intermediul uneia dintre protagoniste – o tânără actriță ratată –, cât și prin intermediul unui personaj absent, un artist boem cu înclinații teologice, pe care ajungem să îl cunoaștem – și să îl apreciem – cu ajutorul amintirilor iubitei sale).

Majoritatea personajelor, excelent construite, nu sunt menite a stârni admirația cititorului – specia literară presupune, prin definiție, o poveste a drojdiei societății (unora dintre personajele sale, autorul le acordă circumstanțe atenuante, atribuind comportamentul acestora „valurilor tinereții” și traumelor din trecut, nu spiritului putred: după ce le sancționează – trimițându-ne cu gândul, subtil, la Portretul lui Dorian Gray –, ne lasă să înțelegem că și-au învățat lecția și că își vor schimba viața, apelând, poate, inclusiv la preceptele morale creștine pe care le ignoraseră până în acel moment, în ciuda crucifixului aflat permanent la gâtul unuia dintre personaje și care îi determină pe supraviețuitori să exclame, în final, un surprinzător și șovăitor „Doamne ajută!”).

„Calitățile” pe care protagoniștii le au sau pe care își închipuie aceștia că le-ar avea (curajul sau, mai bine zis, îndrăzneala; talentul la tir; pregătirea și îndemânarea în lupta corp la corp; priceperea de „a face bani” ori „harul actoricesc”; contactele sus-puse etc.) se dovedesc inutile chiar și în lumea lor, după cum ne arată deznodământul: cei care supraviețuiesc înfruntării finale, supraviețuiesc ca urmare a unei întâmplări norocoase (ori poate, crede un personaj, datorită intervenției divine) – un defect de fabricație al unei arme.

Nici măcar (anti)eroina principală, pozând (față de ea însăși și față de cititori) în artista decadentă care a optat pentru un mod de viață superficial și teribilist de dragul „experienței”, nu reușește să ne convingă că ar fi, cum îi place să creadă, mai mult decât a ales să pară – dimpotrivă, demonstrează în repetate rânduri că este mai puțin decât pare, dovedindu-se constant incapabilă de gesturi onorabile. Iar prietena fidelă a acesteia pare mai preocupată de probarea unor rochii scumpe  („cu ochii aprinși de plăcere”, ne informează autorul) și de reușita unei „țepe” financiare, decât de soarta amicei răpite (după o scurtă și neconvingătoare lamentare, suficientă doar pentru adormirea unei conștiințe primitive și rapid lăsate în urmă în vâltoarea evenimentelor).

Cu toate acestea, A. Ștefănescu decide să ne prezintă și câteva „luminițe în beznă”, caractere care nu au abdicat de la idealuri nobile sau care, cel puțin, reușesc să se ridice deasupra condiției lor. Pe unul dintre acestea l-am menționat mai sus, în pasajul referitor la filozofia artistică. Altul este un reprezentant al forțelor de ordine, din păcate doar personaj episodic; în sfârșit, cel de al treilea personaj care își poate atrage din partea cititorilor atenția înțelegătoare, ori chiar simpatia, ocupă o poziție importantă în intrigă și constituie o surpriză: unul dintre periculoșii antagoniști dezvăluie nebănuite calități umane (punându-și propria viață în pericol de dragul altcuiva) și … principii morale (toate omorurile comise fiind, descoperim uimiți, rezultatele unei necesități de a își apăra viața, răspuns – brutal, dar justificat măcar într-o oarecare măsură – la imediate ori iminente agresiuni îndreptate împotriva sa); astfel, „interlopul” în cauză se arată categoric superior eroinei, fiind un „infractor de nevoie”, în vreme ce aceasta din urmă s-a lăsat atrasă în activități infracționale în căutarea „divertismentului”.

Privită în ansamblu, trama este credibilă – puțin prea dramatică pentru plaiurile noastre, dar autorul are scuza că infractorii săi sunt, majoritatea, „școliți afară”. Ici, colo, descoperim unele episoade care nu prea conving, nici unul însă atât de important încât să diminueze plăcerea lecturii. Deznodământul include un moment fantastic, dar avem toate motivele să credem că este vorba despre un simplu efect stilistic care nu are drept scop atribuirea unei dimensiuni supranaturale întâmplărilor narate.

Registrul lingvistic este neologic-jargonic-argotic (pe alocuri, retoric), autorul utilizând cu pricepere stilul indirect liber. În câteva rânduri, scriitura alunecă în trivial (nu de fiecare dată în mod justificat); alteori, însă, A. Ștefănescu apelează la inspirate tehnici literare, reușind să reducă limbajul licențios sau să îi diminueze efectele: de pildă, include în dialog unele injurii în limba rusă, explicând într-o notă de subsol că expresiile „colorate” nu necesită traducere, înțelesul respectivelor fraze putându-se cu ușurință deduce din context (de altfel, autorul este un bun cunoscător al tehnicilor literare: spre exemplu, introduce în narațiune, într-un mod ingenios, ludic, un exemplu practic al faimoasei reguli „Pistolul lui Cehov”). Prin excepție, unele expresii și unii termeni nu corespund ultimei mode (o referință la „Charlot”, termenul „groggy” etc.), în general, însă, fiind redat corect limbajul bucureștean actual.

Stilul individual al autorului este unul „aerisit”, fără a fi minimalist: figurile de stil prezente în text sunt alese și distribuite cu grijă pentru a nu afecta dinamismul cinematografic al dialogurilor și al acțiunii.

Tomul are o copertă plastifiată lucioasă, prevăzută cu clapete și ilustrată adecvat. Tipărit pe hârtie albă, de calitate superioară, rezistentă în timp, este atent corectat (singura eroare remarcată putea fi evitată prin utilizarea instrumentelor de corectare oferite de logicialul Microsoft Office Word) și bine tehnoredactat.

Concluzionând, avem de a face cu o carte apărută în bune condiții editoriale – un debut matur –, bine scrisă și, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede inițial, nu lipsită de mesaj moral (inclusiv titlul relevând un avertisment în acest sens, referitor la ce se poate ascunde „dincolo de farmec”). O recomandăm atât iubitorilor literaturii de divertisment, cât și cititorilor interesați de cunoașterea și de înțelegerea obiceiurilor și resorturilor care animă „viața de noapte” a României contemporane.

Despre autorul rubricii:

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Limba și literatura română; studii: licențiat în „Științe juridice”, specializarea „Drept”, cu lucrarea de diplomă intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, susținută la disciplina „Criminalistică”, și absolvent al unui curs de formare a mediatorilor) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, antologist, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (membru al Ordinului Consilierilor Juridici din România și al Colegiului Consilierilor Juridici București). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea). Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (G.R.R. Martin) sau clasice (A.C. Doyle, R.E. Howard, R. Kipling, H.P. Lovecraft, G. de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui fac obiectul unor studii de specialitate (publicate inclusiv în volume apărute sub egida Fac. de Litere din varii centre universitare): Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel (dr. dr. Șt. Bolea), Hero and Villain in Hôtel Transylvania and in Crâznic’s Nightmare (dr. E. Atudosiei). Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice Imagicopter: The Author/Artist Cooperative (2012-2017). A apărut, în calitate de expert în istoria vampirismului, în serialul Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă), a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului și a jurizat (împreună cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă) Concursul de creație literară pentru elevi, studenți și masteranzi: Proză scurtă organizat de Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (ed. I: 2018, ed. II: 2019). A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii SF, la cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București și, în calitate de invitat al „Casei Fantasy” (moderator: D. Doboș), la cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. În prezent, colaborează cu revista culturală EgoPHobia, în paginile căreia deține rubrica Studii fantastice, și cu Apostrof (revistă a Uniunii Scriitorilor). Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.