(egoZaur)
de Sorin-Mihai Grad
click pentru a câștiga unul dintre cele două exemplare ale volumului “outSider [poerezii]” de Sorin-Mihai Grad pe care le avem la dispoziție sau o altă carte de poezie [participarea e posibilă până pe 22 decembrie 2019, ora 23:00]
S-au adunat deja niște ani de când am renunțat să-mi mai propun cu diverse ocazii obiective de îndeplinit în intervale fixe de timp. Decizia a venit după ce realizasem că una dintre prezențele constante în viața mea fusese ratarea unor țeluri, mari sau mici, de moment sau pe termen lung, importante sau nu. Iar dacă în cazul celor a căror atingere depindea și de alții măcar aveam scuza că neîndeplinirea li se putea imputa respectivilor, vinovatul pentru ratarea celorlalte e[ra] unul singur, cel care le deplângea nerealizarea.
După ce măsurile clasice, de la motivare la recompensare, trecând și prin pedepsire și abținere, nu au dat rezultate, concluzia spre care m-am [lăsat] condus a fost că incompatibilitatea dintre felul meu de a fi și îndeplinirea obiectivelor pe care mi le fixam era prea profundă pentru a-i mai permite să se desfășoare. Singura soluție pe care am găsit-o a fost să renunț la ambiția de a face totul în cel mai scurt timp posibil. Obiective există în continuare, însă nu mai sunt legate de zi, lună sau an, iar ratările și-au pierdut aura de tragedie.
Nu mai știu dacă până atunci gândeam în intervale de timp, acum n-o fac. Dacă mă întrebi dacă am avut un an bun sau o lună productivă trebuie să fac ceva eforturi pentru a-ți putea răspunde corect și asumat. Suntem pe cale să mai scăpăm în istorie un an și nu am nici un bilanț de făcut. A fost cu bune și rele, cu realizări și ratări, cu bucurii și decepții, precum cei care l-au precedat și cum probabil că va fi și cel care îi urmează. Pentru acesta aș putea să-mi propun să nivelez niște munți sau doar să mai scriu un roman, însă realizarea acestor planuri depinde, cel puțin în capul meu, mult mai puțin de a mi le propune decât de a începe efectiv să muncesc la ele.
Iar concluzia finală este desigur că ne schimbăm întruna, pentru a redeveni de fiecare dată cei care ne știm că suntem. Indiferent dacă ne propunem asta sau nu.