de Loredana Muntean
Bună seara!
Dragi invitați,
Probabil vă așteptați să prezint cartea ca la școală, pentru a încuraja lectura obligatorie sau prin prisma metodelor didactice mai mult sau mai puțin moderne precum jocul didactic. N-am s-o fac. Nu suntem la vreun curs sau seminar. Discursul meu se încadrează în 5 minute. Sunt totuși în concediu.
Știți cum e să-ţi cumperi un bolid super tare sau… şi mai bine, să-l primești cadou, iar când îi pornești motorul să apară pe bord un indicator de avertizare incomod, care piuie insistent? Așa mi s-a părut titlul cărții „Bunavestire delicioasă. Ocolul pandemiei în 33 de cânturi”. Între noi fie vorba, sunt convinsă că v-ați prins: am deschis un joc al minții, la fel ca și cartea. Bolidul e bunavestire delicioasă. Avertizorul de bord este pandemia. Iar soluția oferită în cazul nostru de autorii cărții este ocolul prin cele 32 de cânturi, adică oglinditul lui 23 (prietenii știu de ce), plus pagina rămasă nescrisă.
Eu nu sunt o prezentatoare profesionistă de cărți. A se vedea abordarea oarecum stângace. Așadar, vă rog să-mi permiteți să citesc câteva rânduri care ilustrează perspectiva mea asupra cărții.
Inițial, gândul că trebuie să vorbesc despre o carte cu versuri mi-a dat „tulburări de anxietate”, pentru că aveam o fobie față de poezie. Am căutat soluții practice ca să nu-i dezamăgesc pe prietenii mei dragi Sergiu și Luiza și pe dumneavoastră, care ați venit aici cu anumite așteptări.
Am parcurs cântările. Pe măsură ce înaintam în carte, „am alunecat în abisurile sufletului ca și când aș fi căzut spre cer. Fără parașută!” și, spre surprinderea mea, am prins tot mai mult drag de poezie. Cunoașteți sentimentul acela când „Sufletul până acum adormit se trezește la viață”? Am trăit emoții amestecate, pe care mi le-am lămurit alegând versurile cu care m-am identificat în cea mai mare măsură.
După completarea meticuloasă a „Declarației pe proprie răspundere că mă deplasez în cartierul Habar n-am, pentru a-l aștepta pe Godot. Punctul 8: scopuri umanitare sau de voluntariat.”, am pornit plină de curiozitate, incertitudine şi încredere în „Ocolul pandemiei în 33 de cânturi”. ”Dincolo de poartă, lumea este exact cum ți-ai imaginat-o: adică deloc”. Panică! „Ați sunat la serviciul de izolare. Pentru a reveni la meniul inițial apăsați tasta „0”. Am pornit din nou, pășind acum cu dreptul, în călătoria inițiatică, în care am avut de trecut probe precum absență, gol, prezență, omniprezență. O călătorie out of the box, chiar dacă eram închiși toți în reflexia pandemiei, în care adesea „optimismul fals înțeapă carcasa fricii reușind să obțină doar un mulaj de curaj”.
O călătorie în care, deși „Timpul ne-a lăsat, tace…”, „Îl generez, îl marchez, îl păstrez, îl distorsionez, îi dau viață, îl ud cu vin. Alegi cum îți place, e fain să te joci cu timpul. Și… Până să-l măsor, a trecut!”. „Trăim în fiecare zi cu un avans de o zi”. Aici m-am oprit să mă gândesc mai mult. „Mă uitam în jur, și deși știam unde sunt, nu mai văzusem locul ăsta niciodată”. Vă sună cunoscut? Știți ce am constatat? Că singură, nu puteam găsi un răspuns. Poate pentru că vocea lăuntrică piuia insistent: „Nu respecți ritualul de auto protecție? Nu îți reprezinți pericolul? Îți riști viața? Acum ți-ai găsit să alegi Zborul?” Poate pentru că „Nu m-am obișnuit niciodată cu sunetul gândurilor mele.” Dar, ca în orice călătorie iniţiatică, poticneala este un pretext pentru a merge mai departe, iar autorul actor, cartea scriitoare de scriitori devin ajutoarele călătorului.
Din Ocolul pandemiei în 33 de cânturi, „Nimeni nu te va aduce pe tine înapoi la tine”. Bunavestire delicioasă sunt eu, eşti tu, tu, tu, suntem noi toţi şi fiecare dintre noi, înainte, în timpul şi după această călătorie iniţiatică care începe, există şi continuă la nesfârşit cu incertitudinea, necunoscutul, jocul.
În speranţa că „într-una din zile ne vom regăsi toți în sufletul unui altar”, vă mulţumesc şi vă invit nu doar să vă priviţi cu sinceritate în oglinda metaforică a acestei cărţi, ci să descoperiţi care au fost versurile citate şi să savuraţi din plin Bunavestire delicioasă!
#
CV narativ
Loredana Muntean (n. în Oradea) este doctor în Pedagogie muzicală, cu teza Real şi virtual în procesul didactic de educaţie muzicală, coordonată de prof. univ. dr. Constantin Rîpă, susţinută în cadrul Academiei Naţionale de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.
Loredana Muntean a absolvit Facultatea de Muzică, Universitatea din Oradea (2000) şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2020).
A dobândit o vastă experienţă în domeniul pedagogiei muzicale lucrând ca profesor de educaţie muzicală.
A participat la o serie de conferinţe naţionale şi internaţionale şi a publicat cărţile „Muzica în şcoala de azi” (2013), „Noi tehnologii în educaţia muzicală” (2013), precum şi numeroase studii de pedagogie muzicală în reviste de specialitate precum EduWorld, ICT in Musical Field, Music Cognition, Education and Applied Didactics etc.
În prezent, este lector la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea. Crezul său profesional este că, practicarea oricărei forme de artă, dar mai cu seamă a muzicii este un catalizator al dezvoltării armonioase a fiinţei umane.