Fenomenul Ivanovici (Șoșoacă)

de Ioana Petra

În ultimul timp, ca rezultat al restricțiilor generate de pandemie, s-a semnalat ascensiunea absolut surprinzătoare a unui partid de orientare populistă, AUR (Alianța pentru Unirea Romănilor). Dar figura cea mai populară a acestui partid este Diana Ivanovici. Nu o să-i spună Șoșoacă, o s-o numesc cu numele ei, mai ales că articolul tratează teme feministe. De fapt ascensiunea unui partid extremist, a cărui trăsătură principală de caracter, cea mai percutantă la mase, este opoziția față de restricțiile ca portul măștii, carantina etc, nu ar trebui să fie surprinzătoare în timp de criză. Istoria a dovedit că asta se întâmplă în numeroase ocazii. Însăși Mary Shelley, în ”Ultimul om”, în care descrie o pandemie care ucide aproape toți oamenii din Europa (la final rămânând la propriu doar unul, care se angajează în căutarea altor semeni din locuri îndepărtate), descrie această această situație. Partidele extremiste, mai ales cele din spectrul religios, ajung să acapareze scena politică. Dar majoritatea oamenilor i-au votat pe cei de la AUR pentru această atitudine anti-restricții, nu pentru naționalism, tradiționalism etc. Totuși, ei trebuie să convingă electoratul că se în de program…

Doamna senatoare Ivanovici, de profesie avocată, s-a remarcat încă înainte de alegeri ca luptătoare pentru drepturile religioase, încălcate din cauza restricțiilor din timpul sărbătorilor pascale din 2020. Deși părerea doamnei senatoare despre religie, exprimată cu altă ocazie, nu este deloc cea apărată cu fervoare. Nu știm, și nimeni nu știe ce gândește cu adevărat și simte Diana Ivanovici, cum nu știm despre orice altă ființă umană (și nu numai), dar în peisajul politic românesc ea e o prezență specială.

Ivanovici nu seamănă cu nicio femeie din politica românească, țara din UE în care există o singură femeie în guvern. Având în vedere că politica românească e un club închis în care outsiderii, mai ales dacă sunt femei, pătrund foarte greu ( e vorba de acele grupuri masculine, similare bandelor de cartier, descrise în ”7000 years”, care se află la originea patriarhatului), Ivanovici face notă discordantă cu alte femei, foarte ironizate pentru susținerea lor de către unii  lideri masculini puternici. Elena Udrea, dar și singura femeie din guvern, Raluca Turcanu, nu au scăpat de aceste ironii. Dacă favorile sexuale oferite bărbaților cu funcții înalte au fost vehiculate în multe cazuri, obediența oarbă, lipsa de personalitate, i-a fost reproșată fostei premiere, Viorica Dăncilă, înlocuită după eșecul de la președinție de un lider bărbat cu nimic mai cult și inteligent, poate mai puțin carismatic și elegant, dar căruia nu i se reproșează niciodată lipsa de cultură, limbajul sărac, lipsa de viziune politică, incoerența.

Nimeni nu poate contesta faptul că Ivanovici este o femeie politică pe picioarele ei. Acum partidul din care făcea parte, AUR, i-a retras sprijinul politic. Dar se descurcă și așa. Ea are un discurs distinct, personal, exprimă ideile proprii, cu foarte multă vervă, foarte mult patos. Nu se poate spune că nu are idei, logică, argumente, că e manevrată de un lider bărbat. Din contră, a fost exclusă că acționează de capul ei, că nu e ”om de echipă”. Dar ce i se reproșează acestei femei?

Tocmai faptul că nu e ca femeile din cealaltă categorie! Adică nu e…”feminină”! În română și alte limbi latine, ”feminitate” se referă la a ceva specific sexului feminin, adică a posesoarelor de doi cromozomi X. În lumea anglo-saxonă, ”femininity” se referă la rolul de gen feminin, nu la biologie, adică la acele calități impuse de patriarhat femeilor, acele calități pe care unele autoare feministe le consideră ”submisivitate ritualizată”, lucru cu care eu sunt de acord.  Ivanovici vorbește tare, răspicat, nu se sinchisește dacă un bărbat vorbește peste ea, cum ei obișnuiesc, în strategiile lor de a timora femeile și a le reduce la tăcere. Ea chiar a declarat că poate vorbi până mâine peste un politician bărbat. Ivanovici șochează prin faptul că nu ”are sentimente feminine”, adică nu e gingașă, sensibilă, tandră (citez dintr-un comentariu pe facebook la postarea lui Vlad Macri despre Diana Ivanovici din data de 13.04.2021). În plus ea e grasă, ceea ce iarăși e o sursă de glume. O femeie trebuie să arate fragilă, să necesite protecția unui bărbat. Altfel ce rost ar mai avea el în viața ei? Cum spuneau unii politicieni interbelici români: ce rost ar mai avea un soț dacă femeile au drept de vot?

Că misoginii celebri cum ar fi Cristian Tudor Popescu, autorul celebrului articol în care se îndoia de umanitatea femeilor (ce mai caută individul ăsta la tv, ca lider de opinie?!), au alergie la prezența ei și la stilul ei (gazetarul o numește ”cascada urlătoare”) nu mă miră. În treacăt fie spus, gazetarul se miră de ce combinație inedită de vulgaritate, agresivitate și prostie e senatoarea. Toate ca toate, dar de unde prostie? Tocmai că e una dintre puținele persoane din politică, dar nu numai, care poate să urmărească un raționament, să facă o demonstrație. Și care aduce în discuție principii, idei, care măcar încearcă sau mimează foarte bine că apără unele drepturi, care pune niște probleme despre încălcări ale unor drepturi. În condițiile actuale, riscul de abuz asupra cetățenilor e foarte mare. Iar ea, că are sau nu dreptate, semnalează niște posibile încălcări ale drepturilor omului, ceea ce e foarte grav. Că e doar politicianism, asta nu știm. Dar și dacă e, e făcut cu o artă de care colegii ei din parlament, cei mai mulți, nu dispun. Dar asta se pare că foarte puțini observă.

Cum am spus, nu mă miră CT Popescu și crila de misogini care o resping pentru că nu e feminină, pentru că se exprimă liber, pentru că sfidează rolul patriarhal feminin. Ce mă miră sunt femeile, care au o atitudine similară. Pentru ele, ea e ”țoapă”, ”nebună”,  ”prea scârboasa”,” nespălată”, ”îmbrăcată aiurea”, ”spurcată la gura”, ”incoerentă”. Tocmai, nu e deloc ”incoerentă”! Dar nu doar bărbații, ci și femeile, o blamează apelând la aceleași criterii patriarhale. Când eram mică, am auzit cuvântul ”țoapă”. L-am întrebat pe tatăl meu, care a încercat să-mi dea o definiție. Aceea a fost ”o femeie care se poartă ca un bărbat”. Adică neîmblânzită, nedeformată de patriarhat. O femeie care se exprimă, care își exprimă sentimentele, ideile, care se luptă pe față pentru ce își dorește e o ciudățenie, un monstru. Nu e femeie. Femeia trebuie să umble cu mănuși, să fie falsă, diplomată. Cu altă ocazie, am văzut comentariul unei femei, care spunea că Ivanovici nu are calități feminine, adică insistență și șiretenie. Dar vai, astea sunt calități ale femeilor în patriarhat, care nu pot lovi frontal, pentru că sunt strivite.
Cum să ajungă o femeie să admire calități care provin tocmai din adaptarea la oprimare! Poate pentru că o femeie emancipată care e de succes sfidează toate eforturile ei de a se conforma patriarhatului, toată cariera ei de a deveni ”o doamnă”.

Toată povestea cu Ivanovici vs Turcan, una pe picioarele ei, puternică, pasională, cu idei proprii, voce puternică și clară, naturală, cealaltă cu voce falsă, mieroasă, CV controversat (nu știu dacă Orban își amintește când a menționat-o printre femeile care au obținut funcții pe favoruri sexuale, dacă ea își amintește), cu atitudine submisivă, evitând să iasă în față prin poziții controversate, mergând pe linia partidului,  îmi aduce aminte de ce a scris psiholoaga Cordelia Fine în ”Creierul pe cont propriu”: femeile cuminți primesc morcovul, femeile rele primesc bățul! Oricum ai fi, în patriarhat nu e bine, dacă ești femeie!

Departe de mine admirația pentru politica Dianei Ivanovici! Se opune educației sexuale în școli, iar gestul de la ambasada Rusiei e incalificabil. Dar ea face și lucruri bune, menționate mai sus. Cel puțin pare loială electoratului ei. Într-un fel, nu se știe din ce motiv și cât de sinceră e (cine acuză polticienii de sinceritate?) chiar semnalează niște posibile abuzuri, care măcar trebuie investigate. Cum s-a întâmplat la 11 septembrie, această criză va putea conduce la o reducere a drepturilor omului încă și mai gravă. În condițiile în care mulți analiști vorbesc despre lipsa interesului pentru democrație, apusul liberalismului, oamenii care se pretind educați și raționali sunt primii care sunt gata să împuște mesagerul care le vorbește de acest pericol.
Totuși, cel mai important lucru pe care îl face Ivanovici e că oferă femeilor un alt model de politiciană, un alt model de femeie de succes, liberă, dezinhibată, care se exprimă fără să se gândească la cum e judecată de bărbați și de femeile patriarhale. Ea poate fi o sursă de inspirație pentru tinerele care pot să vadă că poți fi de succes și fără să te înfometezi, fiind naturală, dezinhibată, fără a mima submisivitatea. Din păcate Ivanovici nu are o agendă feministă. Mi se pare că situația femeilor e cea mai importantă problemă politică, cea mai mare nedreptate din istorie. Nu văd ce ar putea avea un politician, mai ales dacă e femeie, mai important în agenda sa decât această temă.

##

Citate și articole

”Doamna asta mă şoşochează, mă lasă fără replică, asemenea combinaţie de vulgaritate, agresivitate şi prostie rar am văzut, poate niciodată. Este campioană din acest punct de vedere, este o demnă caricatură a lui Corneliu Vadim Tudor. Am făcut un experiment, am postat pe Facebook două video-uri: unul cu Vadim urlând escroaca-şomâldoaca-curva dracului, pitică nenorocită şi am pus alături acestei doamne despre bestiile dracului, nenoriciţilor şi aşa mai departe. Doamna apare exact o caricatură a unei caricaturi a lui Vadim.” CT Popescu, vezi mai jos.

”Plăpânda, silfidica doamnă Șoșoacă s-a plâns că a fost împiedicată de “doi haidamaci” să intre în încăperea Comisiei Juridice fiindcă nu purta mască. Ce noroc au avut haidamacii! Un dos de labă dacă le trăgea, de pereți îi lipea!” Vald Macri, 13.-04.20201, facebook.

”Fără sa fiu misogin, nu pot sa nu remarc faptul ca distinsa duamna face parte dintr un eșalon larg, sau cireada, de fapturi care au scăpat literalmente pe pășunile hipermarcheturilor. Toate peste 120 kg și partea din spate care acoperă retrovizoare. ” comentariu la postarea lui Vlad Macri.

”…la cum se comporta, pare caracter de bărbat. Zero sentimente feminine, ca: tandrețe, gingășie, sensibilitate…” comentariu la postarea lui Vlad Macri.

Sa-ti placa o basoldina infractoare, o patachina dementa si tupeista si sa acuzi niste persoane de misogism, chiar esti zarzavat.. ” comentariu al unei femei la articolul conform

”un om sanatos nu se poate manifesta asa, e prea scârboasa. Nespălata, îmbrăcată aiurea, spurcata la gura, incoerenta etc. ” comentariul unei femei la articolul în care Ivanovici declară că își va lua armă.

CTP, despre Diana Şoşoacă (AUR): O caricatură a unei caricaturi a lui Corneliu Vadim Tudor | adevarul.ro

CTP, cea mai fidelă descriere a lui Șoșoacă: “Își înfige trompa și suge” | Money

Șoșoacă: ”Îmi voi lua permis de port-armă și o să solicit pază non-stop” (antena3.ro)

##

alte eseuri ale autoarei pot fi găsite în volumul “7000 years: …of patriarchy. Until the radical era

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.