1. Poezia
Ars Poetica
Cine mi-a văzut fața
a orbit
și s-a pierdut
în Infern
Cine mi-a văzut doar vălul
a înnebunit
Cine mă vânează
crede
din când în când
că m-a prins
Mă întinde goală
pe o masă de piatră
începe disecția
apoi mă coase
la loc
fericit
că mă poate
clona
îmbătat de identitate
– mai nou –
prin web-bâlciuri
Dar zâmbetul meu sarcastic
îmi celebrează
absența
2. Ne invităm mereu
Ne invităm mereu.
De fiecare dată când ne întâlnim,
unul dintre noi lipsește.
Acum, în sfârșit, suntem față în față.
Două fețe ale aceleiași monede.
Identice. Dar diferite.
Între noi – Ianus.
Șoptește ceva. Parcă despre
moarte și viață…
3. Bizar
Pe prima treaptă
este o floare
pe următoarea
ţi se taie capul
pe a treia
se pune la loc
şi uite-aşa, din loc în loc,
se întâmplă câte ceva
hilar.
Dar ceea ce este
de-a dreptul
Bi-Zar:
Universul pare
uneori
Absolut
Circular
4. Self
I
Mă uit în oglindă:
Mă priveşte cineva care rânjeşte
deşi nu schiţez măcar
un zâmbet
II
Mă uit în oglindă:
Merg în spate eu însumi
dându-mi
şuturi
III
Mă uit în oglindă:
E plină de praf
întind mâna s-o şterg
nu există nici o
oglindă
5. Pentru că…
Cu toate că…
suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …
Cu toate că…
ne întâlnim în cârciuma nenorocită de ce dracu’ ne dăm întâlnire în acelaşi loc infect care ne face greaţă şi pe care îl căutăm totuşi cu fervoare mereu şi mereu pentru că şi greaţa asta are alte nuanţe mereu altele pe care fiecare dintre noi nu le putem defini într-un fel anume şi nici ele …
Cu toate că…
dimineaţa ne trezim în pat cu altcineva decât noi deşi noaptea în somnul profund fără vise am fost identici (cu cine?)…
Cu toate că…
am plecat împreună către… deşi ea a rămas acasă visându-se fericit-violată ascunzându-şi pudic-pervers goliciunea sub plapumă cătându-mă în locul de lângă ea gol plin de somn…
şi… etc.
Pentru că…
uneori un poem orfan de singurătatea propriului înţeles cade adânc în spaţiul dintre cuvintele din care muşcăm mântuiţi…
6. Rugina cuielor
Ruga șarpelui
adoarme-n
pasăre
A păsării:
șarpe mușcȃndu-și coada
Lumină neagră a liniștii din Centrul ciclonului
Mă trezesc lȃngă mine
cu mine strigȃnd
Străinule!
Rugina cuielor
înflorește în
palme…
7. Viol consimțit
Nimic nu poate fi
mai frumos
decât
violul consimțit
al unui
câmp de
narcise
în care
am făcut
dragoste
Umbra noastră
mai rătăcește
un timp
Ne regăsim
în oasele
ce se dizolvă
în rugăciunea
mută
a florilor
ce au plecat
capul
8. În vasta bibliotecă circulară
În vasta bibliotecă circulară
cătând intens ieşirea singulară
prin spaţiul ca o linişte de moarte
m-am întâlnit cu Borges într-o carte
Mi-a arătat un punct şi mi-a spus Vezi,
lucind speranţa-n vagi creode verzi…
Prin spaţiul ca o linişte de moarte
am dat chepengul timpului de-o parte
9. De dragoste
I.
Ce vrei să-ți spun iubito
nici tu nu știi
cum am uitat și eu
că exiști
cum ai uitat și tu
că nu exist
cum n-am existat amândoi
când ne întâlneam
șoptindu-ne cuvinte
de dragoste
și ne sărutam fără
să fim acolo
II.
Dar merg acuma pe stradă
șchiopătând din când în când
ca să fiu recunoscut
am încărunțit amândoi
și ne sprijinim unul de altul
m-ai ajuns din urmă
formăm un singur corp
cu două capete
cu două mâini
laterale
cu un singur picior
la mijloc
cu două cârje
în părți
semănând atât de bine
unul cu altul
încât nu ne mai
recunoaștem
10. Înnebunim adesea fix la şase
Înnebunim adesea fix la şase
când îngerii de ghips au înflorit
mitraliind misterul de mătase
din visul unor flori de mărgărint
Se cerne fin o groază de argint
ecoul se amplifică prin case
ducându-ne în catedrale care mint
Şi-nebunim atuncea fix la şase