poeme de de Monica Manolachi

Carte poștală din Ingolstadt

 

Bavaria mi s-a cuibărit pe ecran,

micuță ca palma mea dreaptă:

o gârlă între două șiruri de plopi,

niște vite, trei păstori,

trei călători și un litograf în repaus.

Atât de departe a ajuns străbunicul.

Era în Primul Război Mondial.

Locul acesta i-a fost casă un an de zile.

Umbla cu traista în băț

Și trăia cu un strugure pe zi.

Într-o toamnă, a luat Dunărea de braț

și a mers pe jos până a ajuns acasă.

I-a luat o lună întreagă și o zi.

S-a ascuns prin păduri, pe la țară.

Granițele erau o nimica toată.

Când și-a îmbrățișat nevasta la sosire,

A văzut că băuse tot fluviul.

 

 

 

Un flarf din Pancevo

 

Aș fi venit cu un alt prim vers

În poezia din Pancevo,

Dar am mers la cumpărături, am gătit.

Lumina și gazul? Chiar azi le-am plătit.

Atunci trimite-mi un mesaj, da?

Nu am avut timp să scriu altceva

Pe acest al șaptelea rând,

Fiindcă știi bine că din când în când

Îi scot pe copii în parc la joacă.

Mmm, ce-mi place viața adevărată

Când cei mici sar dinadins în băltoacă.

Atunci o lăsăm pe altă dată…

Ah, puteam alcătui un stih mai fain,

Dar a trebuit să țin ore online,

Ca să am și eu, ca omul, din ce trăi.

O, ce viață de care nu te poți feri!

Aș fi ales în locul acesta un vers perfect,

Cu estetică nouă și de efect,

Dar a trebuit să fac curat prin camere,

Să curăț podelele și balcoanele.

 

 

 

Lecție de înot în Eșelnița

 

Când aveam doisprezece ani,

am vrut să învăț să înot.

Piscinele infinite nu erau la modă

și tații traversau râurile într-o clipită.

Căutând să le urmez exemplul,

Am sărit în golfuleț chicotind de bucurie.

Deodată, am încercat să strig,

dar apa șireată m-a acoperit

și m-a înhățat cu brațele-i reci.

Moartea albastră zâmbea în adânc

mofturoasă ca o păpușă din cârpe.

Ce repede m-au tras hățurile cerului

din fluidul insensibil care mă sugruma!

Nu știam că apele a căror albie nu se vede

sunt periculoase și imprevizibile.

Nu te gândeai că sportul și distracția

se puteau încheia cu înmormântare.

La Europa Liberă nu se comentau

statisticile despre copii înecați,

deci nu știam că suntem în top.

Acum, când vorbesc cu prietenii,

tot ce văd este fluviul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.