Putin, ca Adenoid Hinkel

(pricinaşul de serviciu)

de Radu-Ilarion Munteanu

Pe fondul evenimentelor majore, o premieră sinistră de la aparenta încheiere a războiului rece, a continua cronicile literare ar fi o dovadă de afazie. Ca unul care a notat, la momentul promovării politice a fostului maior KGB V. V. Putin, reacţia de spaimă îngheţată nu doar a vocilor publice ale respectivului present, dar şi a unora dintre artizanii stalinişti ai sistemului represiv (îmi aduc aminte de faciesul cadaveric al lui Nicolae Pleşiţă), am simţit nevoia de a menţine atent un braţ de caracatiţă.

Peste câţiva ani, în 2005, ales de curând preşedinte, Putin a convocat un congres al istoricilor din Federaţia Rusă sub patronajul funcţiei sale. Tineretul nostru nu trebuie învăţat că Stalin a fost un criminal, ci un mare erou rus. Sic! Cu excepţia unui romancier român, care a inserat momentul într-un roman tradus ulterior în mai multe limbi, declaraţia de principiu a trecut neobservată. N-am întâlnit nici o analiză politică, de va fi existat vreuna, aici sau aiurea.

Peste ani, liderul revanşard a făcut o declaraţie incomparabil mai explicită: Desfiinţarea URSS a fost cel mai tragic eveniment geopolitic din istorie. Rumori publice? Cel mult în surdină. N-ar fi fost nevoie de un exces de luciditate pentru a considera declaraţia drept ceea ce era: un program politic pe termen nedefinit.

Prin forţa lucrurilor, articolul de faţă e scris moment cu moment. Alura de analiză omogenă e necesară, pentru a contura un model. Stilul reportaj ar fi mai viu, poate mai emotional, dar rostul e de a sublinia coerenţa unui fenomen mai mult decât major.

Înainte de a intra direct în materie, vreau să precizez un aspect aparent secundar. Aparent fără legătură cu războiul explicit lansat în dimneaţa de 24.02. Un proverb sovietic spune că Rusia e o ţară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil. Aparent ţinta e regimul comunist totalitar. Iertat fie pleonasmul. De fapt esenţa butadei e profund rusească. Vezi neobişnuit de lucida analiză a lui Arghezi, în calitatea de journalist a poetului: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tudor-arghezi-intre-europeni-si-rusi-e-o-diferenta-ca-de-la-ied-la-hipopotam. N-am citit cartea lui Mark Galeotti “O scurtă istorie a Rusiei de la cneazul Rurik la Vladimir Putin” (Humanitas, 2021), dar listarea  în diverse recomandări a cărţilor sale îl recomandă ca un specialist la zi ce-l depăşeşte pe Zbigniew Bezezinski. Despre ce e vorba? De câţiva ani propaganda rusă rescrie ofensiv istoria WW II, promovând ideea că occidentul ar fi fost salvat de Armata Roşie. Tonele de literatură de gen, trduse începând din 1964, oricum uitate de publicul generației mele, aflată pe ducă, pot fi aruncate la gunoi. Propaganda actuală, avantajată de supracomunicare, copiază propaganda stalinistă. S-o recunoaştem, propaganda e populară în mediul publicului rus, dar nu acesta e ţinta ei. Datoria celor care mai ştiu e de a o contracara.

Dar sfârşitul războiului rece e o idee falsă. Nu faptul că ieri 24.02 a început un război fierbinte e contrargumentul. Ci rescierea tenace, falsă, a WW II e pur şi simplu un act de război rece.

Vocea cea mai exactă a momentului e a unui erou al timpurilor noastre. Fostul campion mondial de şah, rusul de origine armeano-evreiască Garri Kasparov, emigrat la New York. El atrage atenţia asupra călcâiului achilian al grupului de multimiliardari din jurul lui Putin: îşi ţin banii în occidentul pe care-l dispreţuiesc. https://www.gsp.ro/gsp-special/stiri-extrasport/care-spune-garry-kasparov-care-ar-fi-marea-slabiciune-a-lui-putin-655783.html

Războiul, oricum un fenomen indezirabil, mai mult sau mai puţin irațional, are totuşi legi. Trupele de mercenari ale lui Putin poartă uniforme fără însemne. Legal, Federaţia Rusă nu le recunoaşte, nu-şi asumă existenţa lor. Federaţia? Preşedintele ales al acesteia. E o formă incalificabilă de minciună. Cu rea credinţă. Pariul său e transparent. Fie îşi realizează proiectul de reconstituire, în doi paşi, a URSS – de la a cărei înfiinţare legală se împlineşte exact un secol -, în care caz noua-vechea Uniune va fi treptat recunoscută de comunitatea internaţională, iar vituperarea verbală de zi se va dovedi egală cu zero. Fie proiectul îi va fi zădărnicit cumva, iar întreg decontul l-ar plăti el. Nu grupul de mutimiliardari legaţi organic de el, care ar găsi căi de conservare a puterii financiare. Mă rog, cu pierderi suportabile.

Rolul acestora e de a fi surse de putere. Să observăm că un caϊd de anvergura lui Roman Abramovici nu încape în primul strat al aşa numiţilor olgarhi susţinători ai lui şi susţinuţi de Putin. El ar avea numai 14 miliarde USD. Un rol secundar e să finanțeze trupele neoficiale, mercenarii fără însemne pe uniforme. Să nu-i confundăm cu trupele spetznaz, care sunt oficiale. Dar rolul major e de a fi acumulat reserve imense  de bani depuși în bănci interne, imune la sancţiuni internaţionale. Rămâne de văzut în ce măsură aşa ceva e tehnic posibil. E părerea unor experţi în finanţe, inclusive români. De presupus că sunt mai competenţi decât Kasparov. Următoarele momente – luni, săptămâni, chiar zile – vor da o idee. Dacă sancţiunile economico-financiare vor fi aplicate serios, nu vor fi sabotate de interese punctuale ale marelui capital. Şi dacă, aplicate cinstit, vor da sau nu rezultate. Comentatorii la care am avut access până azi 25 spun că Putin pregăteşte acest moment de 15-17 ani. Adică exact de la declaraţia din 2005.

Probabil următorul eveniment important, chestiune de ore, va fi desfiinţarea guvernului ukrainean. Pentru instalarea unui guvern prorus, în care-mi voi schiţa impresiile care, în teorie, se presupune că ar înceta agresiunea convenţională a armatei ruse, ar fi nevoie de paşi formali. Oricât de acceleraţi, nu s-ar putea produce instantaneu. Până atunci, o paranteză, în care-mi voi schiţa impresiile momentului. Rezistenţa ukraineană e nulă. Reacţia negative a populaţiei ruse, palidă. Controlată lejer de sistemul represiv. Aparent mai eficace decât cel stalinist şi cel brejnevist. Reacţia occidentului, pe cat de vocală, pe atât de neconvingătoare.

Şi iată că dinainte chiar de completa cucerire a Kievului, China şi India (principalul debuşeu economic al Rusiei) cer telefonic negocieri cu preşedintele actor al Ukrainei. Putin se declară de acord, cu condiţia să se discute la Minsk. Să aibă dreptate cei care spun că războiul e cacealma? Ar fi împotriva coerenţei planului lui Putin.

26 dimineaţa. Kievul încă nu e ocupat complet, Volodimir Zelenski e încă liber şi în funcţie, un bloc de locuinţe din Kiev a fost distrus de o rachetă rusească. Ieri, in prima zi de refugiu, 17,000 de oameni din Ukraina au intrat în România, angajată să preia până la 500,000 refugiaţi. Mircea Lucescu, antrenorul român al echipei Dinamo Kiev, revenit cu echipa din cantonamentul turcesc, a ajuns în țară. Ani de zile antrenase pe Shakhtar Doneţk. Voi continua să notez cursul evenimentelor, pe fondul derulării planului lui Putin.

Ce urmează, presupunând inevitabila finalizare a primului pas? Evident, Republica Moldova. Controlată de armata rusă cantonată în fâşia transnistreană, lipsită de resurse, lipsită de acoperire politică, cu o populaţie oscilantă. România ar fi astfel încercuită. Ungaria, deşi membră NATO, e practic prietenă cu Putin şi aflată în furibundă campanie de denunţare a secularului tratat de la Trianon. Bulgaria, care în teorie prelungeşte spre sud flancul estic al NATO, a avut şi are atitudini ambigue. Ergo, înainte de asumarea confruntării efective cu NATO pentru ţările baltice, Putin va lansa o ofensivă hibridă asupra României. Fake news, ofensivă cibernetică, ofensivă politică. Pentru Putin, România e cel mai sensibil punct al flancului estic al NATO. Deci primul obiectiv strategic după fidelizarea Republicii Moldova. Totodată, un punct de atenţie pentru NATO. Capacitatea de rezistenţă româneasca la presiuni multiple pare cel puţin îndoielnică. Rezistenţa Poloniei a fost şi e de cu totul alt calibru. Despre ţările baltice mai târziu.

O latură din ce în ce mai importantă a războiului în general e războiul cybernetic. Parte a războiului psihologic. Fiecare tabără dezinformează in interes propriu. Dacă pe plan militar conventional superioritatea armatei ruse e cu totul disproporţionată, să nu uităm că ukrainenii sunt printre cei mai buni hackeri, egali cu cei ruşi. Încă n-au apărut ştiri despre activitatea primilor, dar a apărut o ştire despre o grupare internaţională de hackeri numită Anonymus. Care ameninţă clanul Putin (+mafioții multimiliardari) cu aruncarea pe piaţa a unor secrete dezechilibrante. Imposibil nu e, depinde însă ce tabără va fi lansat şi acest posibil fake news.

În altă ordine, catastrofa globală ne mai permite şi nouă, nişte nimeni în drum, să mai aflăm noutăţi despre tehnologia militară. Iată o rachetă cu efect local (bătaie 10-12 m) care provoacă absorbţia brutală a oxigenului inclusiv din buncăre. Proiectată şi realizată anume pentru guerilla urbană. Nu-i o noutate că Putin s-a pregătit minuţios ani de zile.

Apărarea ukraineană pare de un comic amatoristic. Azi 26, ora 16, apare ştirea că puţinii soldaţi locali urmează a fi completaţi cu deţinuţi. Eliberabili dacă supravieţuiesc. Evident, voluntar. Partizanii lui Stalin în WW II păreau, comparativ, profesionişti.

Un punct sensibil în apărarea băştinaşilor e determinarea actorului preşedinte de a refuza oferta americaă de a fi extras in Kiev, cu destinaţia USA. Sensibil deoarece el însuşi e conştient că e o ţintă a lui Putin. Să ne amintim de ultradeterminarea luptătorilor ceceni din anii ’90. Pe 21 aprilie 1996, generalul Dzhokhar Dudayev, liderul cecen, a fost ucis de o rachetă care-l localizase când vorbea la un telefon prin satelit. Să fim serioşi. În 26 de ani, pentru tehnologia actuală trebuie să fie floare la ureche uciderea de la distanţă a unui adversar. E de mirare că Volodimir Zelenskiy mai trăieşte. Glumind, nu foarte mult, metaforic, ai zice ca Putin nu l-a ucis încă pe actorul care intepretează, destul de authentic, rolul de preşedinte, dorind să-l plimbe într-o cuşcă, precum Temerlan pe Bayazid Ilderim, în urmă cu 620 de ani.

Care e scorul după 3 zile de la declanşarea furibundă a ofensivei împotriva Ukrainei încercuite de armata rusă? Kievul e pe cale să cadă. Întârzierea e nesemnificativă, la un plan urmărit de 17 ani. Reacţia negativă a populaţiei ruse e, deocamdată, controlată de forţele represive. Ieri au fost arestaţi peste 3000 de manifestanţi. Închisorile ruseşti pot găzdui mult mai mulţi. Nu va fi nevoie de reinstalarea gulagărelor, situaţia  se schimbă  de la oră la oră pe plan global. Reacţia Occidentului e departe de fermitatea vitală. Putin şi grupul multimiliardarilor susţinători sunt imunizaţi împotriva deconectării Rusiei de la sistemul international de plăţi SWIFT. Singura mişcare cât de cât semificativă e activarea forţei NATO de reacţie rapidă.

Putin a declarant că dacă e ca Rusia să dispară, dece ar mai exista lumea? Aluzia e inedită şi sinistră. În 45 de ani de război rece stabilitatea lumii a funcţionat pe baza conceptului Distrugere mutual asigurată. Putin lasă impresia ca nu mai e interesat de aşa ceva. Preferă şantajul nuclear, ca război al nervilor.

27.02 dimineaţa. Kievul încă incomplet ocupat. Un pilot American veteran a detectat trafic electronic codificat pe frecvenţele bombardierelor strategice ruseşti cu arme nucleare la bord. Deci sunt mişcate.

Luni 28 dimineaţa. Căderea Kievului iminentă. Dar… încă nu. Iată două articole ale momentului: https://playtech.ro/stiri/cei-mai-bogati-rusi-mesaj-de-ultima-ora-pentru-vladimir-putin-in-plin-razboi-cu-ucraina-479000

Şi https://playtech.ro/stiri/alarme-in-kiev-orasul-e-incercuit-in-a-cincea-noapte-de-razboi-rusia-ucraina-informatii-de-ultima-ora-479129

Dar mai ales, o voce competentă: https://playtech.ro/stiri/alarme-in-kiev-orasul-e-incercuit-in-a-cincea-noapte-de-razboi-rusia-ucraina-informatii-de-ultima-ora-479129

Este acest Putin o ediţie nouă a lui Stalin? Nu. Acest Putin, în sensul că Putin de azi, e ca Adenoid Hinkel, personajul lui Chaplin, care se juca cu globul pământesc. Mult inferior lui Nero cântând în timp ce privea spectacolul Romei incendiate. Dar mult mai periculos. Cât mai e suportat de generali.