de Fernando Pessoa
traducere de Ștefan Bolea & Rodrigo Inácio R. Sá Menezes
Încă nu văzusem cadavrul Părintelui nostru prevăzător și înțelept. De aceea, am mutat altarul. Astfel, am reușit să ridicăm o masivă placă galbenă de metal, iar acolo am dat de un corp vestit, frumos, intact, incoruptibil… În mână ținea un pergament, scris cu litere aurite, întitulat T., care este, după Biblie, cea mai mare comoară a noastră, una care n-ar trebui supusă cu superficialitate cenzurii lumești.
I
Când, treziți din somnul numit viață,
Aflăm ce suntem și ce fu
Căderea aceasta în Trup, pogorârea aceasta
În Noaptea care obturează Sufletul,
Vom afla în sfârșit ascunsul
Adevăr despre tot ce e și curge?
Nu, nici măcar Sufletul descătușat nu-l știe.
Și nici Dumnezeu, care ne-a zidit, nu-l cuprinde.
Dumnezeu e omul unui Zeu și mai mare.
Adam suprem a căzut și El.
Creatorul nostru a fost creat la rându-i,
Iar Adevărul e mort pentru El…
Dincolo, Duhul Său, Abisul, Îl ascunde
Aici, nimic nu rămâne din Trupul Său.
II
Înainte de toate a fost Cuvântul, aici pierdut
Când deja stinsă Lumină Infinită
A fost înălțată în Umbră din Haos,
Temeiul Ființei, iar Cuvântul absent a fost ascuns.
Chiar dacă simte eroarea formei sale, Sufletul vede
În fine în sine – pură Umbră – licărirea
Cuvântului Lumii, uman și uns,
Roza Perfecta, răstignită în Dumnezeu.
Domni, atunci, care bat la poarta Cerului,
Putem căuta dincolo de Dumnezeu secretul
Stăpânului și al Binelui adânc;
Treziți de aici, dar și din noi, am scăpat
Prin sângele adevărat al lui Hristos de venerația
Dumnezeului care făcea Lumea creată sa moară.
III
Ah, dar aici unde peregrinăm ireal,
Ne dormim ființa, și chiar dacă în vise
Ne-am putea întâlni în sfârșit adevărul, îl vedem
– pentru că visare-i și vederea – trunchiat.
Umbre căutând trupuri, cum să le simțim
Realitatea daca le găsim?
Ce putem atinge ca Umbre cu mâini
Umbroase? Doar absență și vacuitate.
Cine ne va elibera din Sufletul ferecat?
Putem auzi, dacă nu și vedea dincolo
Sala Ființei, dar cum vom deschide poarta?
………………………………………………………….
Întins în fața noastră, calm în falsa-i moarte
La piept cu sigilata Carte
Tatăl Rozacrucii știe și tace.