Cripta lui Christian Rosenkreutz

traducere de Ștefan Bolea & Rodrigo Inácio R . Sá Menezes

 

Încă nu văzusem cadavrul Părintelui nostru prevăzător și înțelept. De aceea, am mutat altarul. Astfel, am reușit să ridicăm o masivă placă galbenă de metal, iar acolo am dat de un corp vestit, frumos, intact, incoruptibil… În mână ținea un pergament, scris cu litere aurite, întitulat T., care este, după Biblie, cea mai mare comoară a noastră, una care n-ar trebui supusă cu superficialitate cenzurii lumești.  

 

I

 

Când, treziți din somnul numit viață,

Aflăm ce suntem și ce fu

Căderea aceasta în Trup, pogorârea aceasta

În Noaptea care obturează Sufletul,

 

Vom afla în sfârșit ascunsul

Adevăr despre tot ce e și curge?

Nu, nici măcar Sufletul descătușat nu-l știe.

Și nici Dumnezeu, care ne-a zidit, nu-l cuprinde.

 

Dumnezeu e omul unui Zeu și mai mare.

Adam suprem a căzut și El.

Creatorul nostru a fost creat la rându-i,

 

Iar Adevărul e mort pentru El…

Dincolo, Duhul Său, Abisul, Îl ascunde

Aici, nimic nu rămâne din Trupul Său.

 

 

II

 

Înainte de toate a fost Cuvântul, aici pierdut

Când deja stinsă Lumină Infinită

A fost înălțată în Umbră din Haos,

Temeiul Ființei, iar Cuvântul absent a fost ascuns.

 

Chiar dacă simte eroarea formei sale, Sufletul vede

În fine în sine – pură Umbră – licărirea

Cuvântului Lumii, uman și uns,

Roza Perfecta, răstignită în Dumnezeu.

 

Domni, atunci, care bat la poarta Cerului,

Putem căuta dincolo de Dumnezeu secretul

Stăpânului și al Binelui adânc;

 

Treziți de aici, dar și din noi, am scăpat

Prin sângele adevărat al lui Hristos de venerația

Dumnezeului care făcea Lumea creată sa moară.

 

 

III

 

Ah, dar aici unde peregrinăm ireal,

Ne dormim ființa, și chiar dacă în vise

Ne-am putea întâlni în sfârșit adevărul, îl vedem

– pentru că visare-i și vederea – trunchiat.

 

Umbre căutând trupuri, cum să le simțim

Realitatea daca le găsim?

Ce putem atinge ca Umbre cu mâini

Umbroase? Doar absență și vacuitate.

 

Cine ne va elibera din Sufletul ferecat?

Putem auzi, dacă nu și vedea dincolo

Sala Ființei, dar cum vom deschide poarta?

………………………………………………………….

 

Întins în fața noastră, calm în falsa-i moarte

La piept cu sigilata Carte

Tatăl Rozacrucii știe și tace.

 

Cripta lui Christian Rosenkreutz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top