de Doru Chirodea
Eram la o narghilea cu hașiș la o cafenea pour les connaisseurs în Istanbul și-mi veni o idee. Și întind harta Turciei pe masă și le zic, vedeți Marea Marmara, e un fel de mic lac al lu pește, uite dacă plecăm dimineața de la hotel, merem de-a roata, înconjurăm marea și după prânz ni-s napoi.
August, o căldurăăă mon șer, ca-n filme. Turcul băștinaș nu iese afară între 10AM și 10PM că știe că e vipie maximă dar turistul imbecil e pe-afară pe la toate minciunile must-see în amiaza mare, tot felul de amețite grase de Berlin și alți tâmpiți de prin Ohio transpiră profuz, face-melting an’ all, bătuți în cap de soare.
Era 16 August dimineața. Ne urcăm în mașină și plecăm. După două ore ajungem la Marmara și o luăm invers acelor de ceasornic în jurul apei.
Șoseaua era aproape de mare dar vedeai numai vile, șirul de mini-palate era compact, nu puteai zări marea.
Și conduc și tot conduc măi frate și nu se mai termina Marmaraua.
Pe la 4PM nu făcusem nici 200 de kilometri. Mai erau 500 ca să terminăm rotocolul.
La un moment dat am virat la stânga și am intrat prin păpuriș lângă o vilă enormă. Două piscine, patru etaje ultra-arhitecturate curbat, gazon perfect cât cuprinde, plajă privată de 200 de metri, meserie baby. De lângă gard se zărea că cineva mișcase și chiar a deschis draperiile de la mezanin. Iau binoclul din portbagaj și mă uit. Erau două fete cucuiete, una de Magreb cred și aialaltă sigur din Moldova. Cele două curve crezuseră că a sosit bosu să le-o tragă din nou la popo, pe lirele lui.
Se face noapte, nici vorbă să mai putem ajunge înapoi la hotelul ăla de kakauă din Stanbul azi. În zona aia nu te puteai opri, erau doar miliardari și mare, atât. Niciunde unde să dormi sub 500 de dolari pe minut. Adormim în mașină ca luzării opriți pe marginea drumului. Condusesem enșpe ore și n-am văzut mai nimic.
Pe la 3AM se zguduie un pic mașina. Și mă gândesc, iar s-a beșit a mea.
La șapte, toți 4 înțepeniți, demarăm glonț spre Istanbul.
Ajungem lângă hotel. Strada închisă. Hotelul nostru distrus, tot dărâmat la pământ.
Halal noroc, dacă eram mai puțin prost am fi ajuns înapoi cu 7 ore mai devreme și ne rămâneau oasele la turci, precum sabia lui Ștefan cel Mare.
La 3:02 AM fusese cutremur, nu pârț.