Bicicleta lui Kafka

 

de Valery Oisteanu (USA) 

for the English version, click here

    Franz a fost observat pedalând pe podul Charles Bridge, pedalând  cumva înapoi, mişcându-se invers spre Biserica Sf. Nicolae, unde avea un mic apartament. Praga era întunecată şi apa râului Vltava crescuse la maximum. A început o ploaie şi el se grăbea  să intre în  apartament, unde aerul era liniştit şi sumbru. A deschis fereastra, dar nu în afară, ci în interiorul unei mănăstiri de călugăriţe, astfel că el putea observa credincioşii şi călugăriţele în timpul ritualului seara, mergând la toaletă, pişându-se şi, adesea, chiar masturbându-se în paturile lor. O poveste a lui Franz Kafka lăsată prietenului Max Brod, vorbeşte despre aventura lui secretă, de dragoste, cu o călugăriţă catolică care s-a strecurat în camera lui şi petrecea bând cu Franz, luândui-o în gură, sugând toată noaptea şi fumând cu pasiune între două acte de dragoste. Ea de fapt, nu s-a culcat propriu zis cu el, pentru a păstra jurământul ei de celibat.
 
    Bicicleta cu roţi subţiri atârnată de obicei pe perete, iar dimineaţa, nesigur, se îndrepta spre biroul   “Societăţii de Asigurări”,  unde lucra Franz. Dar bicicleta se oprea din timp în timp din proprie voinţă pentru o scurtă pauză de odihnă, de obicei în faţa unui magazin de fotografii cu cărţi poştale, erotice  şi, uneori, în faţa unei crâşme, pentru o halbă de bere Pilsen, precum şi un mic dejun constând dintr-un sandvici cu pastramă kasher. Pleca de obicei, în timp ce mânca, pentru că nu vroia să apară în faţa clienţilor obişnuiţi ca un  evreu credincios. În realitate, era un evreu asimilat, german, la fel ca unii dintre geniile timpului său – Sigmund Freud, Albert Einstein sau Bruno Schultz. Făcea parte din tipurile de intelectuali europeni, aşa cum erau mulţi dintre evreii timpului său. Avea o bicicletă veche făcută în Praga, dar cu un claxon strident, evreiesc. Ochelarii lui semănau, de asemenea, cu o bicicletă. Scrisul lui avea viteza şi ritmul  roţii de bicicletă. O lua la plimbare în jos, pe podul Carol, să se uite la prostituatele cu toc înalt din parc, unde atrăgeau soldaţii. Într-o zi, un teatru  ambulant a venit din Franţa, jucând “Ubu”  de Alfred Jarry. Jarry însuşi, era  un personaj pe scenă, pe bicicletă, trăgând  sălbatic dintr-o puşcă de vânătoare în teatru. O spectatoare, care era şi mamă,  a strigat “Assassinule!  Ai putea să-l ucizi pe fiul meu! “.  Jarry s-a oprit şi politicos s-a înclinat. “Sunt vinovat. Scuzele mele, Madame! Mă ofer să vă fac  un copil de rezervă. ” Legenda spune că ea nu a refuzat, iar copilul ar fi fost  chiar Franz cu bicicleta, care a fost lăsată acolo drept  cadou de la Jarry însuşi.  Foştii proprietari erau un poet retardat mintal, un hingher, Mein Gott, şi o prostituată.

    Aşezată în nişa orchestrei de la Opera de Stat din Praga, logodnica lui Kafka visa Berlinul. Acolo a fost ultima dată când au luat cina împreună pe Kudam Strasse la Metamorfosis Cafe. Au comandat  ceai, fiecare în funcţie de boala proprie,  reproducând o ceremonie de ceai vizionată într-un film documentar. Ziggy (prietenul lor Freud), a explicat o dată faptul că dinamica unui cuplu este stabilită şi perpetuată  la masa de familie, unde toate deciziile sunt făcute şi anunţate public. În curând li s-au alăturat  Albert (Einstein), Robert (Walser) şi Robert (Musil). Ea se gândea la o sinucidere şi se întreba dacă Franz va face dragoste cu ea după ce va fi moartă. Necrofilie sau narcisism? O urnă  mortuară plină de cenuşă legată de o bicicletă a fost văzută plutind pe râu.
 
Traducerea  autorului, din engleză.
 
Copyright 2009 by Valery Oişteanu

4 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » Editorial Note

  2. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #26

  3. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » Notă Editorială

  4. Pingback: www.egophobia.ro NOTĂ EDITORIALĂ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *