Ce aţi ratat dacă nu aţi venit la lansarea SUROGATului

de Cristina Nemerovschi (Morgothya)

“sunt un vultur/dacă-mi pun ochelari şi-mi inventez/aripi//sunt un păianjen/când pică pe mine să fac ceva ce-ar putea face/altcineva//sunt un lup/curăţ frigiderul de toate hoiturile şi ambalajele de ciocolată de ce/ascund//sunt o cârtiţă/când trebuie să observ ceva mai ales pe cine nu vreau/să-l văd//sunt un hipopotam/când am de bătut cuie sau de cules ceva din/copaci//sunt un înger/când se caută vinovaţi sau sunt de-mpărţit veşti/bune//sunt un leneş/aşa în general şi în rest/mereu”… Cu poemul Surogat de defăimare [Ego VII], ce încheie secţiunea Seqele, a debutat evenimentul în urma căruia volumul de poerezii SUROGAT, semnat de Sorin-Mihai Grad, avea să fie oficial lansat. Un eveniment cel puţin inedit într-un Cluj la sfârşit de săptămână şi de vară, în care oamenii ieşeau din casă atraşi doar de promisiunea savurării unei cafele sau beri la una dintre terasele care împânzesc centrul istoric şi nu numai, de unde poţi privi nestingherit trecătorii… Şi totuşi, nu puţini au fost cei care au ales să petreacă un ceas bine ascunşi în Librăria Diverta (fostă a Universităţii) pentru a afla despre ce şi cine sunt Surogatele propuse de S-M.G. Dacă s-au lămurit sau nu până la final, asta o ştie mai bine chiar autorul, care a schimbat câteva vorbe la final cu majoritatea celor prezenţi.

[© S-M.G]

Moderatoarea evenimentului, Liza Enache, a introdus cu vervă şi umor fiecare invitat în scena improvizată într-un separeu al librăriei. Pe măsură ce emoţiile tuturor creşteau, în special ale autorului – aflat la prima sa lectură în public – Alex Nemerovschi-Voicescu, editorul Herg Benet Publishers, a luat cuvântul, prezentând pe scurt planurile editurii, a cărei prima carte publicată este chiar volumul de versuri al lui Sorin-Mihai Grad. Nu este o întâmplare că editura Herg Benet Publishers, înfiinţată în 2010, a ales SUROGATul ca primă carte pe care să o ofere cititorilor, deoarece, din ce au putut afla cei prezenţi la lansare, volumul lui Sorin este paradigmatic pentru “manifestul” prin care se defineşte editura, ce afirmă că “îşi propune să promoveze abordările îndrăzneţe, directe, nonconformiste şi alternative venite din partea tinerilor autori români, în poezie, proză şi nu numai”. Ştafeta a fost predată apoi poetului şi filosofului Ştefan Bolea, redactor-şef al e-revistei EgoPHobia, un prieten atât al autorului, cât şi al volumului SUROGAT – în poerezia Surogat mai fictiv, ce încheie volumul, dar şi în notele de la început, Sorin-Mihai Grad îi mulţumeşte lui Bolea (ca şi lui Carmen Lucia Hălăciugă, autoare, printre altele, a desenului de pe copertă) pentru sugestiile legate de improvement-ul acestei cărţi. De altfel, tot Ştefan Bolea semnează şi textul explicit şi cuprinzător de pe coperta IV, în care previzualizează trei tag-uri prin intermediul cărora poate fi interpretat SUROGATul: sentimentul antireligios al fiinţei, psihologia pribeagului şi înfluenţa media.

O abordare diferită dar întrucâtva complementară a intrat în scenă prin intermediul scriitorului şi criticului Igor Ursenco, de altfel autorul primei cronici a SUROGATului. Foarte interesant, în această cronică aparţinând lui Igor Ursenco, Sorin-Mihai Grad este asemănat cu Bacovia – a cărui “monocromie de plumb” o depăşeşte însă – prin surprinderea poetică a tristeţii şi lipsei de speranţă a locurilor natale şi, într-adevăr, unele versuri grad-iene par simple notaţii ale unor ipostaze sentimentale, altele înregistrări nealterate ale unor evenimente prin nimic spectaculoase în ele însele, dar care îi pot crea cititorului nenumărate stări privilegiate. Iată ce scrie Igor Ursenco: “În lirica românească doar Bacovia îl mai parcurgea, octavă cu octavă, într-o epocă ftizică ce ameninţă să reintre pe şinele contemporanietăţii: ”am scăpat din viaţă pînă acum dormind / m-am ascuns după somn / nici să visez / nu m-am lăsat / să nu mă tulbur / cu vreo ispită de luptă, plăcere sau cuvînt / din ce-mi eram” (Surogat de somn).”

Momentul culminant al evenimentului a fost cel în care Sorin-Mihai Grad a citit cinci poerezii din cartea proaspăt lansată. După ce a mulţumit celor prezenţi, poetul le-a oferit în dar un preview din volumul cu care aveau să plece acasă după lansare: Surogat de amintire, Surogat de viitor, Surogat de plagiat, Surogat de iubire şi Surogat degeneraţionist. Acesta din urmă, subintitulat Thanafură pentru nici un elefant verde, despre care autorul a spus că este mai degrabă o construcţie poetică şi mai puţin un rezultat al inspiraţiei, are toate şansele să devină un fel de memento al generaţiei douămiiste, pentru că face o sinteză remarcabilă şi expresivă a multor influenţe din poezia şi autorii ei din ultimii zece ani. Merită redat şi aici un fragment: “sunt un om plicticos şi nesigur/care se priveşte cu durere în oglindă/evită trenurile pe 31.02 şi poveştile emiliene/nu condamnă arta scalpării/sau tatuajele cu oedipi/nu leg borcane cu hârtie igienică n-am turnuri pe steag/nici vise extrauterine spre a fi cântate-n exces/când cei din jurul meu se joacă de-a războiul civil/cu elefantul proscris/… /nu-ţi dau surogate-n care nu cred/nici promit a-ţi dezveli absurdurile/de păturile care te izbesc zi de zi/cică protejându-te de frigul din noi/trăim aici de două mii de ani/plus câţi nu mai avem habar/sau chef să ne amintim/generaţie după generaţie de clone paralele/nouă înşine/hai să încercăm să ne cunoaştem/încep eu/mă cheamă sorin şi sunt egofob”.

[© S-M.G]

The rest is already history, s-ar putea spune… Cei prezenţi pe 27 august 2010 la lansare au plecat acasă cu câte un SUROGAT, cei norocoşi şi cu câteva cuvinte ale autorului scrise de mână pe prima pagină albă a cărţii. Nu ne rămâne să sperăm decât că fiecare din cei care, curioşi sau plictisiţi, deprimaţi sau entuziaşti, vor citi versuri din volumul de debut al lui Sorin-Mihai Grad, vor găsi o cale de a transmite mai departe, în felul în care le va fi mai la îndemână, ceva din feelingul acestei cărţi, probabil lucrul pe care orice autor şi-l doreşte cel mai aprig de la cititorii săi.