Prefer afiliaţiile estetice şi de cursă lungă

[interviu cu Igor Ursenco, autorul cărţii EgoBestiar: alte eseuri trans-culturale, Herg Benet Publishers, 2011]

1. Ai mai publicat cărţi şi la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine şi te-a determinat să cauţi o alta?

Până acum mi-am publicat titlurile în Republica Moldova, România şi SUA. Problema comună rămâne cea a difuzării şi promovării volumelor ieşite de sub tipar, dacă nu chiar lipsa totală, în unele cazuri!

2. Cum ai ajuns să publici la HBP? Ai fost abordat de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?

Eu am fost cel care a venit cu iniţiativa şi, se pare, nu am dat greş. Sper, deocamdată! Oricum, miza pentru o echipă tânără şi plină de osârdie e nivelul la care am ajuns să mă „calific” în aşteptările mele editoriale!

3. Eşti mulţumit de cum ţi-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie şi tipar etc.) şi de cum arată aceasta?

Manuscrisul expediat la HBP încă nu a fost publicat. Adevărul e că prefer să îmi concep personal concepţia grafică, aşa am procedat în toate cazurile de până acum. M-aş bucura enorm să mă bucur de o concepţie grafică satisfăcătoare & originală venită din exterior. În acest sens, am găsit, se pare, „spaţiu de empatie” în persoana designerului editurii bucureştene!

[Igor Ursenco]

4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii HBP sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ţi-ar propune aşa ceva?

Am venit deja cu câteva propuneri proiecte culturale, totul depinde de posibilităţile tehnico-economice ale echipei care gestionează editura! Prefer afiliaţiile estetice şi de cursă lungă!

5. Eşti dispus să participi/colaborezi la activităţile promoţionale organizate de editură pentru a-ţi populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariţii la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activităţi şi pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?

Câte edituri de pe ambele maluri ale Prutului se pot lăuda cu „inventarul” bifat mai sus, care l-ar pune în „vizorul criticii & publicului” pe „bietul autor-şurubaş”, ca să îl parafrazez pe Marele ideolog sovietic? Însumate, acestea ar cuprinde doar degetele de la o mână! În ceea ce priveşte PR-ul şi popularizarea propriilor titluri, deocamdată rămâne valabilă vechea zicală: „Cum îţi aşterni, aşa vei dormi!”

6. Crezi în corectitudinea concursurilor literare? Ți-ai trimis singur undeva cartea sau ai lăsat asta doar în sarcina editurii?

Ei aş, „corectitudinea” concursurilor literare depinde – şi nu oricum ci chiar dramatic! – de faptul dacă se „transgresează” interesul de gaşcă literară şi fracţiuni generaţioniste! Pe de altă parte nu pot să nu menţionez, şi mă refer strict la impresia personală: am obţinut anul acesta două premiii şi o nominalizare pentru activitate în câmpul literelor, dovadă că exigenţa critică nu se „diluează” în toate cazurile! În rest, despre „critica alterată/alterabilă” – numai de bine!, cum obişnuiau să zică eufemistic antecesorii/predecesorii noştri latini.

7. Aceleaşi întrebări, dar referitoare la criticii literari. Cât de mult contează pentru tine ce se scrie în presa culturală despre cartea ta? Ce e mai important pentru tine, să ţi se vândă cărţile sau să fie bine receptate de critică?

Mi-a fost dat să aud cu stupoare, şi nu de puţine ori, regula lecturării simpl(ist)e: „dacă despre tine a scris Cutărescu, înseamnă că eşti bun!”. Nimic mai fals şi mai pernicios pentru o receptare adecvată a oricărui autor şi, în special, şansei acordate unuia încă fără greutate! Ba mai mult chiar! Aud, mai nou, vorbindu-se cu insistenţă despre „mita criticii”, deşteptată brusc din complexele socialiste direct în braţele capitalismului cultural pecuniar. Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii promovat, plăteşti o „taxă pe elogiu auctorial”! După câte grozăvii mi-e dat să parcurg în revistele on-line şi cele care încă mai apar pe suport de hârtie, înclin să cred în plauzibilitatea zvonurilor! În acest caz, prefer să mă axez pe propria critică care decurge din „raţiunea pură”, evident culturală!