Obsesiile Hollywoodiene

de Alex Sandulache

În fiecare săptămână, fast-foodul cinematografic hollywoodian oferă filme ce dăunează grav sănătăţii intelectuale în timp ce râuri de popcorn, nachos şi răcoritoare la preţ dublu invadează sălile pline ale cinematografelor. Din aluviunea peliculelor care sedimenteaza o cultură a evadării din cotidian se remarcă câteva obsesii dominante ale Hollywood-ului: sfârşitul lumii, invazia extraterestră şi cultul super-eroului.

 

„Vine sfârşitul!” – ar părea să afirme Hollywood-ul influenţat de încălzirea globală şi dezastrele naturale, profeţii antice sau scenarii geopolitice alarmiste. Nu e surprinzător că vedem sfârşitul lumii în nenumărate variante pe ecranul cinematografului.
 

Oricât de absurd ni s-ar părea, unii creştini aşteaptă cu nerăbdare sfârşitul lumii pentru că, in viziunea doctrinei creştine, acest eveniment corespunde cu a doua venire a lui Isus Hristos şi instaurarea unui paradis terestru sau celest.
 

Deci, nimic nu e de făcut decât să te fosilizezi resemnat în fotoliu şi să îţi alegi sfârşitul preferat: asteroid (Armaghedon, Deep Impact), dezlănţuirea naturii (The Happening, The Day After Tomorrow), profeţii (2012) sau invazii extraterestre (War of The Worlds, Battle: Los Angeles).

Extratereştrii: made in China
 

Există o simbioză între cele două catastrofe – sfârşitul lumii şi invazia extraterestră; obiectivele celor două scenarii coincid în teorie dar sunt zădărnicite în practică. Astfel că, după ce şi-au epuizat resursele de pe planeta mamă, extratereştrii se hotărăsc să extermine populaţia Terrei şi să profite de resursele disponibile pe Planeta Albastră.
 

Deşi ne depăşesc cu ani lumină ca intelect şi tehnologie, nu sesizează valoarea intrinsecă a celorlalte forme de viaţă din univers şi sunt ignari la capitolele managementul producţie interne şi igiena personală.
 

Avansând din postul de poliţist al planetei la cel de poliţist al universului, americanii îşi folosesc creierele importate pentru a învinge aceşti „illegal aliens”, anunţând victorios: „God bless America!”. Cam aşa se derulează scenariul clasic al unei invazii extraterestre.

Este amuzant că imaginea pe care o avem în minte despre înfăţişarea unui extraterestru se rezumă la omuleţul de 1,50 m, palid, cu un cap mare şi ochi oblici inexpresivi. Să fie doar o întâmplare că acelaşi portret robot i s-ar potrivi şi chinezului de rând? Nu vedem prea mulţi extratereştrii blonzi cu ochii albaştri care pleznesc de steroizi sau obezitate. Ar părea că peste un miliard de omuleţi asiatici se pregătesc să invadeze America cu o creştere economică spectaculoasă şi o disciplină SF. Însă nu toţi extratereştrii sunt malefici. Unii sunt amuzanţi şi simpatici (E.T., Paul) iar alţii vor să ne înţelepţească sau să ne răpească amabil în lumea lor edenică (Contact, The Day The Earth Stood Still).
 

Din această perspectivă, ultima carte din Biblie, Apocalipsa, prezintă o invazie extraterestră. Până la urmă, „a doua venire” a Lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi care apar pe „nori” în timp ce tot pământul se cutremură şi sfinţii sunt ridicaţi la cer, nu este altceva decât o invazie extraterestră iar Isus – marele E.T.

Isus sau Superman?
 

Americanii spulberă concurenţa în orice competiţie de etalare a super-eroilor. Cu superputeri sau gaget-uri, destructibili sau indestructibili, buni sau răi, cu mască sau fără, au reuşit să atragă simpatia oricărui adolescent complexat şi nu numai.

Însă cel mai mare super-erou al americanilor nu este Superman, ci Isus. Loialitatea faţă de acest Salvator este atât de puternică încât putem observa trăsăturile Sale în majoritatea filmelor cu super-eroi.
 

După ce a părăsit Pământul, Superman revine pentru a salva lumea. În absenţa sa, o jurnalistă publică un articol despre inutilitatea lui Superman (ateism). Este faimoasă scena în care Superman se află în faţa Globului Pământesc şi aude toate vocile oamenilor concentrându-se să distingă strigătele de ajutor.
 

 
Neo (The Matrix) este salvatorul profetizat. Moare în lupta cu agentul Smith dar reînvie cu puteri nelimitate. Tron are atât de multe asemănări cu religia creştină încât ar putea să i se schimbe titlul în Biblia modernă 3D.
 

Thor apare ca un hibrid între Isus şi Lucifer atunci când este izgonit din cer dar se pocăieşte şi învaţă umilinţa („Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” Luca 10:18).
 

 
Obsesiile Hollywood-ului nu sunt altceva decât obsesiile americanului de rând prezentate într-o formă cosmetizată şi îmbibată cu efecte speciale. El îşi doreşte din toată inima un super-erou care să-l salveze din faţa sfârşitului iminent al lumii; sfârşit care „întâmplător” este sincronizat cu apusul imperiului american.
 

Consider Hollywood-ul oglinda subconştientului naţional american care pompează pedant dorinţe, anxietăţi şi resentimente în conştientul naţional şi global.

Cu Superman înainte!