iiiiiiiii… bux!

(minDisecţii)

de iQ666

S-au trezit o e-librărie mioritică şi o editură importantă pe aceleaşi coclauri să anunţe că în prima se vor vinde şi în format electronic cărţi scoase de cealaltă şi dintr-o dată am descoperit că nu putem trăi fără ustensile de citit e-book’uri. Deschizi un ziar, un radio, un televizor, un borcan de castraveţi, auzi aceleaşi cuvinte: kindăl, sonyridăr, aiped. Dacă îndrăzneşti să nu zâmbeşti superior, cu subînţelesuri profunde şi instantaneu detectabile, te-ai ars! Rişti să fii întrebat ce posezi dintre aceste gedgiături. Dacă eşti inspirat să pomeneşti un nume, tocmai când crezi c-ai scăpat ţi se cere părerea în privinţa dilemei dintre avantajele ultimei versiuni faţă de anteprecedenta. Iar de cumva rosteşti o opinie contrară interogatorului, eşti somat să ţi-o justifici. Şi tot aşa, până eşti deconspirat ca boşorog conservator rămas în urmă şi nevrednic a fi băgat în seamă, chiar dacă ai citit până acum cvintuplu faţă de conlocutorul tău. Şi asta fără a ţi se cere să-ţi afişezi divaisul ca nu cumva să ai neobrăzarea de a solicita reciprocitatea, care l-ar dezvălui pe cel care te umileşte ca la fel de neposesor de iridăr ca tine.

Cu puţină atenţie şi efort infinitezimal descoperim rapid că chiar şi pe la noi cărţile în format electronic n-au apărut doar acum. Câteva edituri, chiar cea mai sus pomenită, au oferit de-a lungul ultimului deceniu gratuit pe propriile site-uri cărţi pe care nu mai intenţionau să le tipărească, dar nici nu voiau să le lase să dispară de tot din atenţia cititorilor. Câţiva scriitori au oferit şi ei pedefeuri sau docuri cu volumele lor, care erau din diverse motive de negăsit prin librării. Chiar mai mult, pe anumite site-uri se găsesc de ceva ani ediţii electronice pirat ale multor cărţi în limba română. Şi nu în cele din urmă, câteva edituri, ce-i drept mai mici, oferă prin intermediul propriilor site-uri cărţi exclusiv în format electronic, uneori gratuit, alteori pe bani. De ce acestea nu au generat suficientă vâlvă nu-mi dau seama. Oare nu au fost considerate destul de e-book’uri? Până la urmă cu ce diferă faţă de cele proaspăt ieşite pe piaţă? Ar fi stupid să conteze doar împachetarea. O fi de vină formatul? E chiar aşa păcat că pot fi citite pe orice calculator?

Unii se trezesc explicându-și opțiunea pentru iridere pe coclauri ecologice. Pentru a produce o carte carte e nevoie să tai copaci, pe când dispozitivele electronice nu poluează. Bineînțeles că e cam inutil să le explici că pentru a construi gedgiăturile cu pricina se consumă curent, la fel pentru prepararea și citirea ibuxurilor. Iar curentul ăsta nu crește-n copaci (că tot vorbeam de copaci), ci trebuie produs, prin metode mai mult sau mai puțin ecologice, și transportat. Să mai ținem seama și că încă nu s-a ajuns la un standard universal valabil de prezentare a cărților electronice, fiecare tip de dispozitiv de citire potrivindu-se în special unui anumit format, uneori neacceptat de celelalte mașinării aflate pe piață în același scop.

Să nu credeți totuși c-aș fi vreun bărbos de bibliotecă dormitând în lumea lui departe de orice dispozitiv modern și antiprogresist de meserie, c-ați greși. Citesc literatură pe calculator de destul timp și în ultimul timp am devenit foarte selectiv când e vorba de achiziționarea de cărți pe hârtie. Doar că euforia e-reader’elor mi se pare puțin cam nesănătoasă și mi-e puțin teamă că va dispărea pe la noi la fel de rapid cum a apărut. Și asta ar fi păcat. Până la urmă e important să citim, nu contează de pe ce.