Ansel Adams – O viaţă

de Adrian Grauenfels

 

Un tânăr de numai 14 ani, înarmat cu un aparat primitiv de fotografiat, un Kodak no.1, îi scria din Sierra Nevada mătuşii sale Mary din San Francisco:
“Dragă mătuşă. Sunt în munţi. În ritmul în care fac aici poze voi fi curând pe jantă. Deja am făcut peste 30”. Nimic nu l-a împiedicat să continue cu fotografia, timp de 7 decenii până la moartea sa în 1984, în vârstă de 82 de ani. Devenise faimos, călătorea departe dar mereu se întorcea în Sierra, acest nobil colţ de Pământ, spunea el, aici găsesc aventură, inspiraţie artistică, prietenie, singurătate, toate între piscurile dantelate de granit înzăpezite, printre poteci măturate de zăpadă,admirând reflexiile cerului pe zăpadă. Subiectele sale atrag şi azi călători şi admiratori în regiunea sălbatică care îi poartă numele. Ei vor să vadă, adânc în inima Sierrei Nevada ce a văzut, celebrul fotograf Ansel Adams, acolo.

Într-o dimineaţă de August dintr-un nor de praf au apărut zeci de călăreţi pe marginea lacului O mie de insule, aflat la 3300 metri înălţime. Erau recompensaţi de o splendidă perspectiva în lumina soarelui de dimineaţă. Michael, 77 de ani, un internist din Fresno spera să găsească exact unghiul din care Ansel luase o memorabilă vedere a lacului cu vârful Banner în planul doi. “Am făcut multe greşeli şi gafe spune Ansel în autobiografia sa, în care pomeneşte de lacul O mie de insule, aşa cum îl întâlnise în 1923. Însă o singură, unică imagine a meritat excursia. Îmi amintesc excitaţia acestei scene în care totul se potrivea de minune, rocile, norul, muntele şi timpul de expunere fericit ales. Această poză specială aducea magie şi atmosferă cum nu se cunoşteau în acele zile ale fotografiei aflată în faşă.
 
A fost un moment decisiv pentru Ansel care la 21 de ani oscila între fotografie şi cariera de pianist. Excursia din 1923 l-a ajutat să aleagă definitiv arta fotografică, după cum scrie Michael Adams (unicul său fiu) care a urmărit, analizat şi refăcut multe din traseele parcurse anterior de Adams.

Prima sa vizită în Parcul Naţional Yosemite datează din 1916, când entuziasmat de splendoarea parcului Yosemite, tânărul Ansel scria “Parcă ardea cerul peste noi, era glorios… Era lumină pretutindeni… O eră nouă începe pentru mine.”
 
Se reîntoarce după un an cu un aparat mai sofisticat şi un trepied. În timpul iernii se dedică învăţământului, studiază camera obscură în atelierul unui fotograf din San Francisco. Avid, citea jurnale despre fotografie şi vizita toate expoziţiile pe teme fotografice. A explorat Sierra Nevada alături de un ornitolog pensionar, Francis Holman, atât iarna cât şi vara, căpătând astfel antrenamentul necesar în a lua vederi la mari înălţimi, în condiţii climaterice extreme.
 
Verile, Ansel pleca cu cortul prin locuri sălbatice, fotografiind, căutând să captureze vraja locurilor. Iarna continua să cânte la pian sau să dea lecţii pe acest instrument. În 1921 vinde primele fotografii în care descifrăm sensibilitate şi balanţa tonurilor. În paralel Adams experimentează tehnicile soft focus iniţiate de marele Alfred Stieglitz care încerca
să imite pictura prin fotografie. Anii 30 devin productivi şi prolifici, Adams se concentrează pe detalii, dar produce şi macro fotografii a unor munţi sau fabrici.

În 1930 apare prima sa carte, Taos Pueblo. În statul New Mexico, Adams face cunoştinţă cu alţi artişti ai vizualului: pictoriţa Georgia O’Keeffe, fotograful Paul Strand, John Marin. Adams, vorbăreţ şi simpatic, îi cucerea cu piese scurte executate la pian. Strand îl convinge să folosească hârtia lucioasă în loc de cea mată, intensificând astfel valorile tonale. Şaizeci de fotografii făcute în Sierra îi sunt expuse la Institutul Smithsonian, generând un excelent ecou în Washington Post:
“Fotografiile sunt portrete ale unor vârfuri gigantice care par a fi locuite de zei mitologici.”
 
Sunt cunoscute eforturile artistului de a proteja natura sălbatică din Valea Yosemite, ameninţată de turism, comerţ şi traficul rutier sporit. Ansel tipăreşte cărţi şi apare în faţa congresului american pledând vehement pentru salvarea acestor rezervaţii (Sequoia, John Muir Trail şi Yosemite).

În 1940 aceste teritorii sunt declarate Parcuri Naţionale şi devenind protejate prin lege. Scrie Ansel:
“Valea Yosemite pentru mine este un răsărit de soare, pete de verde şi de aur înlănţuite într-un vast edificiu de piatră. Nu cunosc sculptură, pictură sau muzică care să întreacă strălucirea granitului, patina rocilor, a pădurii în lumina lunii, tunetul şi şoapta căderilor de apă. La început este dominant aspectul colosal al locului, apoi percepem şi sesizăm complexitatea delicată a naturii”. În anul 1936 Steglitz îl invită să apară în galeria sa din New York iar în 1939 este numit editor al magazinului US Camera, cel mai popular jurnal dedicat fotografiei, la vremea sa. În 1941 îl găsim predând arta fotografică în Los Angeles, iar fotografia sa Moonrise realizată într-un sat modest, Hernandez, din New Mexico este expusă la Muzeul de Arta Modernă. Pentru fundaţia Guggenheim Ansel realizează fotografii în Parcurile Naţionale ale Americii. O serie realizată în 1946 produce imagini memorabile: Old Faithful Geyser, Marele Teton, Muntele McKinley. În ultimii 20 de ani de activitate foloseşte intensiv camere Polaroid, Hasselblad şi nu ezită în a monta camere de fotografiat pe acoperişul cabinei unui camion cu care fotografia peisaje de o largă deschidere. Fiul său Michael a fost adesea întrebat dacă Ansel ar fi luat în consideraţie fotografia digitală, larg practicată azi. Răspunsul lui a fost unul pozitiv: “Tata era fascinat de tehnică şi aspectele tehnologice ale meseriei sale. Sunt convins că ar fi fost entuziasmat de avantajele fotografiei digitale”. Privindu-i fotografiile l-am putea judeca greşit pe Ansel ca fiind un om rece care privea lumea distant şi fără interes pentru umani. În realitate era un bărbat plin de umor, inventiv şi înconjurat de prieteni care au regretat sincer dispariţia marelui artist fotograf. Doi dintre prietenii săi buni erau William Turnage, preşedintele Societăţii Geografice, şi Alan Cranston, senator al statului California.

Când Adams a trecut în altă lume, senatorul a întrebat retoric ce s-ar putea face pentru Ansel?, iar Turnage a venit cu o propunere bine gândită: înfiinţarea unei noi rezervaţii sălbatice numită chiar Ansel Adams, în regiunea în care el a fotografiat natura timp de atâţia ani. Cranston, entuziasmat de idee şi cu ajutorul altui senator, republicanul Pete Wilson, reuşesc să capete acordul preşedintelui Ronald Reagan şi astfel numele rezervaţiei Ansel Adams apare de atunci pe hărţile geografice.
 
Artistul ar fi fost încântat să ştie că acest petec de rai din Sierra Nevada îi poartă azi numele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.