Sher Khan

de Andrei  Mocuța           

 for the English version click here

 

Șercan a fost cel din urmă descendent al tribului Sher Khan, undeva în estul Africii. Datele ce urmează nu ar trebui să fie de natură strict biografică și tare mi-ar face plăcere să cred că cititorii își vor ciuli urechile și înspre arta ascultării lăuntrice.

Atunci când un copil se naște în tribul Sher Khan, părinții lui nu îi iau în considerare ziua de naștere, nici ziua în care a fost conceput, ci momentul în care copilul s-a materializat pentru prima oară sub formă de gând în mintea mamei sale. Aceasta e adevărata lui zi de naștere.

Când Tamika a conștientizat că își dorește un copil, a mers sub copacul totem al tribului și a început să asculte și să aștepte momentul în care va auzi cântecul copilului dornic să se nască în inima ei. Când copilul dă glas cântecului, mama începe și ea să-l cânte. Seara se întoarce în sat şi i-l cântă iubitului ei, ca atunci când vor fi uniți în dragoste, să îl cânte împreună copilului, invitându-l să se nască.

În timp ce pruncul se dezvoltă în pântecul ei, mama continuă melodia ca o mantră. Astfel ca, atunci când lui Șercan i se va bolti cerul deasupra capului, să fie întâmpinat de sunetul inconfundabil al propriului său cântec.

Șercan s-a născut. Şi întreg satul i-a învățat cântecul. De fiecare dată când alerga și-și julea cotul sau genunchiul, cineva îl ridica și de îndată ce începea să-i cânte, lacrimile dispăreau ca prin minune.

 

Cumulus

 

 

 

            – Așa arată norii Cumulus, îi șopti Tamika lui Șercan în timp ce îl ținea în brațe. Uite cât de repede se mișcă pe cer ! Mmm, zici c-ar fi conopide cu mugurași.

– Cuuumuuuluuus, zise Șercan.

– Vrei să păpăm niște Cumulus ? râse Tamika în timp ce îl mângâia pe Șercan cu mâna pe burtă. Trofeul meu mic ! zise ea, adresându-se burții.

– Cuuumuuuluuus.

– Zi aaaaaaaa…

Șercan își sugea degetul mare de la mâna stângă. Tamika întinse mâna spre cer și înșfăcă un Cumulus proaspăt. Îl îmbie pe Șercan, întinzându-i câțiva mugurași ținuți între degetul mare și arătător, însă el continua să își sugă degetul. Tamika îl pocni peste deget. Abia când îl pocni mai tare, reuși să i-l scoată din gură, să se minuneze de aspectul lui: fără unghie, cu buricul ros până la sânge.

– Scoate limba!

Șercan zâmbi tâmp. Temător, cu capul într-o parte, scoase limba roșie. Tamika îi așeză mugurașii de Cumulus pe limbă.

– Acum înghite!

Șercan rămase cu limba scoasă.

– Dacă nu înghiți, se topește. Nu vrei ?

Tamika mai luă o porție de Cumulus și-o frământă într-un bulgăre. Șercan privi norul rotund cu ochi mari și începu să saliveze.

– Vei primi și tu unul când îți va crește unghia la loc.

– Sssuuuluuuluuusss, bâigui Șercan.

Tamika îi îndesă în gură norul pe jumătate topit.

– Cuuumuuuluuus.

– Mda, pe aici spunem Cumulus tuturor lucrurilor. Genul ăsta de oameni suntem.

 

Broasca

 

 

 

            Coliba în care locuia Șercan cu părinții era plăcută la vedere și acoperită cu mușchi verzi. Mai degrabă ovală decât rotundă, datorită mușchilor verzi pufoși, semăna cu o uriașă minge de tenis. Dacă vă trece cumva prin cap, da, Șercan a încercat să-nghită coliba.

Încă ceva : coliba avea o broască la intrare. Cine știe dacă era adevărată sau nu, oricum ea părea extrem de vie. Cine ar băga mâna în foc că-i o broască adevărată s-ar putea să se ardă. Broasca făcea OAC, OAC. Lucru ciudat ! Nu se mișca, parcă ar fi apărut în acel loc și tot acolo avea să sfârşească.

De fiecare dată când cineva călca pe ea, clipea şi făcea OAC. Tamika, cea cu mintea ageră, a așezat pe spinarea broaștei un bilețel cu însemnul „sonerie”. Cine venea în vizită n-avea decât să calce broasca. Nu spun că era singura sonerie din tribul Sher Khan !

Broasca avea dezavantajele ei. De fiecare dată când Șercan dormea, cineva o călca și-l trezea cu OAC, OAC-uri. Oricine trecea prin zonă nu se putea abţine să nu calce broasca. Șercan s-a gândit de ce toată lumea calcă broasca.

O singură persoană avea o relație specială cu broasca. Se folosea de ea doar atunci când îi chema la masă în grădină, sau dacă cineva închidea din greșeală ușa pe dinăuntru. În rest o ocolea foarte ușor atunci când fiul ei dormea. Tamika rareori călca broasca.

2 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro Sher Khan

  2. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #35 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.