Creație din eroare

(minDisecţii)

de iQ666

Mă fascinează actul creației artistice și am impresia că nu sunt chiar singurul aflat în această situație. Aș vrea să știu exact ce se petrece în capul creatorului când inspirat de o întâmplare, idee, vorbă, imagine sau mai știu eu ce acesta începe să lucreze la ceva ce ar putea deveni cândva un obiect de artă foarte important pentru alți oameni. Am citit multe materiale despre acest fenomen, de la interviuri unde se amintea în treacăt despre punctul de pornire a unui text, tablou sau cântec la biografii și amintiri ale unor creatori. Astfel am aflat despre tot felul de chestii mai mult sau mai puțin dubioase care au dus la opere artistice, unele cu adevărat spectaculoase. Atât originile cât și produsele.
 

Însă despre opere izvorâte din erori am citit extrem de rar, sau mai degrabă deloc. O fi oamenii neinteresați să se afle c-au creat ceva pornind de la greșeli sau pur și simplu asta se întâmplă extrem de rar, nu știu, dar mi se pare interesant de cercetat. Cel puțin în știință și tehnologie nu-i rușinos să descoperi ceva fără să cauți neapărat acel lucru. Cel mai elocvent exemplu care-mi vine în cap e viagra, dorit a fi medicament pentru inimă sau ceva de genul ăsta, dar cu siguranță nu e singurul. O fi artiștii mai timizi sau secretoși, de vreme ce de pe la ei nu știu nici o astfel de poveste?
 

De câteva ori mi s-a întâmplat și mie să construiesc ceva pornind de la erori. Am înțeles greșit refrenul unui cântec auzit des la radio, în capul meu „melancolie, dulce melodie” se continua nu cu „misterios amor” ca în textul oficial, ci cu „nu-i serios să mori”. Nu știu de ce am priceput eu exact asta și nici nu cred că are vreo importanță. Am început să fantasmez pe seama ideii că să mori nu-i o chestie prea serioasă. N-am ajuns la nimic până la urmă, dar de ajungeam aș fi pornit de la o eroare. Tot așa, în cântecul Loredanei cu Caramitru eu am înțeles că-i vorba de „condimente de palid mister”. O licență poetică pe care cred c-aș fi fost mândru s-o descopăr singur. La fel, versul dinaintea celui în care se spunea „cumpăna se clatină” dintr-un alt cântec nu-l percepeam normal ca „la iazul de platină”, ci „la Arrubium de Slatina”. Știind că Arrubium era numele unui castru roman din Dobrogea și că pe lângă Slatina din Olt mai există cel puțin una în Moldova, mă apucasem să caut acest Arrubium de Slatina pe hărți. Bineînțeles că nu l-am găsit, dar asta m-a determinat să-mi fac liste cu localități purtând același nume. Nici asta nu-i o activitate artistică, dar a pornit și ea de la o eroare.