poem care se scrie singur

de Ştefan Bolea

oamenii din staţie aşteptau autobusul ca pe un dric
sunt plin de înţelegere azi, şi eu la trecerea de pietoni mă simt ca dostoievski în faţa plutonului
alteori, dimpotrivă, mă imaginez în postura călăului, care trebuie să decapiteze 20 de concitadini
ştiu, sunt ca un cui în crucifixul societăţii
şi cuiul stă să cadă
dar trebuie să merg să cumpăr detergent, axion şi mai ales tăiţei
apoi o să mă postez la simmering-ul meu de la intersecţie
încadrat de trandafiri agresivi şi priviri belicoase
scriind acest poem direct pe declaraţia de venit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *