de fapt eu nu plec

în memoria lui Constantin Virgil Bănescu

de Marius-Iulian Stancu

eu vin
cu paşi potriviţi să nu-mi trădez nerăbdarea
cu palmele în care am strâns aşteptări

de fapt eu nu urc
nu cobor
va trebui doar să înveţi să mă vezi şi altfel
acum că eu mi-am tras iubirea pe ochi
precum gluga hanoracului ales cu mâinile tale
puţin cam larg
mâinile tale înfăşurate acum
pe trupul meu ce a învăţat
distanţa perfectă

nu am luat nimic din ce ai vrut să îţi las
doar fereastra la care ploile păreau să nu se mai sfârşească
intrasem deja în acel anotimp
mai bine ziduri
mai bine întuneric
ţi-am lăsat ţie toate cuvintele şi am oprit eu
tăcerea.

[postată iniţial pe rocultura]

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro Constantin Virgil Bănescu – invitat post-mortem

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.