Pentru Constantin Virgil Bănescu…

de Marius Ianuş

Pentru că Dumnezeu e puternic şi mă va apăra pînă la capăt –
Mi-a arătat de atîtea ori că mă iubeşte, dar n-am ştiut eu –
Mi-a arătat o altă lume, cea adevărată
M-a ferit de frică, nu-mi-e frică decît de el, să nu greşesc,
să încerc să îmi înving carnea

Pentru că Dumnezeu e mai puternic decît un univers de bombe atomice
Şi poate face totul praf într-o secundă
Şi poate face un miliard de lumi într-o secundă
Şi ne-a dăruit Clipa Secretă, care e Momentul Infinit –
carnea cade în groapă şi sufletul se înalţă
către centrul Roţii Universului, Lumină Albă, Pace şi Linişte,
unde pot fi toate clipele Istoriei deodată
unde pot fi toate lucrurile pe care mintea omului ar putea să le conceapă
în istoria ei infinită – ce poate fi mai minunat? –
să fii acolo, în centrul Osiei Timpului, între Pinguinii Binelui,
în Mandala?

Un suflet concret, iar nu o amintire, o proiecţie a Binelui care a cîştigat!

Scriu acest poem şi aflu că a murit poetul Constantin Virgil Bănescu…

Ştiu că sufletul lui de copil se va duce în Rai să-i cînte lui Dumnezeu melodii nebănuite din flaut.

Ştiu că e important acum să îl ajutăm să se desprindă.

Ştiu că viaţa nu a fost decît un lung exerciţiu pentru asta.

[postată iniţial pe hyperliteratura]

3 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #23

  2. pentru Bobita

    In amintirea lui Bobita… un mesaj preluat de pe un blog… Emotionant. Ar fi implinit 28 de ani. De ce ne mor poetii?

    „Ne-a socat moartea lui Bobita, Constantin Virgil Banescu. Bobita avea mereu o figura trista, foarte grava, parea ca vine din alt veac, iar poeziile lui aveau un aer usor retro.E un caz rar si tragic in care opera capata valoare prin moartea autorului ei, poate am sa scriu cândva despre asta. Daca am fi reusit sa facem la tgv un cenaclu…câteva incercari am avut, dar ne-am împrastiat repede. Am fost consternata sa vad câte poezii i s-au dedicat, câte articole critice despre poeziile lui au aparut la scurt timp dupa inmormântare. Sigur, multe-s sincere. Dar totusi daca putin din aceasta multa consideratie care i s-a adus dupa moarte ar fi ajuns la el inainte de a face gestul final…hm, inutil sa mai continui.“

  3. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » Constantin Virgil Bănescu – invitat post-mortem

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.