regres

de Morgothya

în fiecare dimineaţă visez să smulg cu bice sau căngi
carnea de pe gambele hingherilor
bucăţile palpitânde, sângerii, să le arunc cu dezgust şi satisfacţie câinilor vagabonzi
poate chiar să le rumenesc puţin în ulei mai înainte
aşa, pentru suculenţă,
şi să-i împrumut pe urmă vecinii tigaia cu cel mai inocent şi fermecător zâmbet de care am să fiu în stare

voi măsuraţi anii în numărul de facultăţi, iubiţi, ţări şi oraşe prin care v-aţi perindat paşii cu cea mai impersonală cadenţă din lume
eu îi măsor în miile de dăţi în care am călătorit până la marginea universului, acolo unde voi nu veţi ajunge vreodată

am sperat stupid că voi afla ceva nou despre mine,
ca şi cum ai aştepta cuvintele redempţiunii de pe buzele cusute cu aţă neagră ale sperietorii de ciori,
ale păpuşii de paie

îţi cauţi adolescenţa rebelă, întunecată de alcool şi filosofie,
într-o sală de bal cu aer condiţionat
din care cineva a furat definitiv o mireasă de mult expirată
şi în care au ramas scaunele grotesc învelite în mătase
şi tăcâmurile ce imită argintul
aerul desuet care nu spune nimănui nimic
e o încercare ridicolă pe care doar my twisted mind o putea vomita

orgiile mi s-au părut dintotdeauna retro şi nostalgice
ca o piesă veche de mobilier pe care o ştergi în fiecare zi de praf
şi la care ţii fără să ştii prea bine de ce

te-am pierdut devreme, pentru că am fost prea identici ca să putem supravieţui în acelaşi univers
nu am fi putut să-l lăsăm să respire
l-am fi sugrumat cu iubirea şi nebunia pe care fiecare din noi o purta
dar poate că ar fi fost mai bine, astăzi am fi cu adevărat liberi

vă privesc şi am acelaşi feeling de inutilitate pe care îl încerc privind un ecran mort
aveţi ochi de sticlă, păr de plastic, voce de vată de zahăr
un horror cu o uşoară tentă erotică însă

cu toţi retarzii pulii care se feresc de câini pe stradă, uneori scâncind patetic ca o curvă care şi-a pierdut cartela de acces în bordel atunci când se ating de ei,
îmi imaginez un nou salò, în care eu, stăpâna supremă, most evil bitch,
îi oblig în fiecare dimineaţă să îşi taie în bucăţele mici şi ingurgitabile copiii şi să ii livreze ca hrană măgarilor mei preferaţi deveniţi peste noapte carnivori

am continuat să te caut, te-am căutat în fiinţe, în mare, în sticle de bere, în flacoane de medicamente şi dopuri de plută
ar fi trebuit să te caut în mine
te-ai fluidizat şi mi-ai invadat sângele
pentru a fi sigur că îţi poţi înfăptui epopeea diabolică şi după moarte

ai fost frăţiorul meu pervers cu care urcam pe acoperişul blocului şi dădeam foc antenelor tv
şi cu ele aprinse dădeam foc lumii