de Ion Buzu
Sunt un nebun. Am evadat din casa voastră de nebuni.
Port în buzunarul drept o grenadă, iar în cel stîng nişte foi cu cele mai minunate poeme pe care voi le-aţi respins şi le-aţi ars. În mînă am un graffiti cu care aş putea scrie o carte pe zidurile voastre cu care mă înrobiţi atîta.
Eu sunt un schizofrenic cu 2 personalităţi alternative.
Sunt un şaman schizofrenic în stare să posed şi să mă las posedat de alte personalităţi.
Sunt un nebun. În buzunarul stîng am nişte foi cu cele mai minunate poeme, iar în cel drept o grenadă făcută de mine.
Sunt cel mai mare pericol pentru voi!
Sunt căutat peste tot!
Aţi trimis cîinii cei mari după mine.
Dar eu am o grenadă, cele mai frumoase poeme şi 2 personalităţi alternative.
Nu puteţi învinge!
Ochii mei întunecaţi sunt deschişi.
Vă temeţi că voi răpi pe cineva în propria sa libertate absolută.
Eu sunt nebun şi nu înţeleg ce caut eu în lumea asta a voastră, a celor „sănătoşi”; o civilizaţie sufocantă şi plictisitoare.
Dar fiindcă sunt nebun, am o grenadă, cele mai extra-ordinare poeme, 2 personalităţi alternative eu voi distruge Imperiul vostru creînd o civilizaţie a mea.
Sunt nebun şi urăsc cînd ceilalţi vor să mă însănătoşească. Mai degrabă să devină şi ei nebuni. Nebuni şi vii.
Sunt nebun şi atunci cînd monstrul Simulacrului şi a Capitalului va veni să mă înghită, îi voi arunca grenada în gură.
One thought on “Nebunul”