Două povestiri foarte scurte

 de George Asztalos (Romania)

 for the English version, click here

Aqua nobilis (o poveste roşie)

Pe vremea când încă mai locuiam la ţară, la Nadeş (o comunitate eterogenă de români, unguri, saşi şi alte internaţionalităţi,)  pe lumea ailaltă evident, când totul era al tuturor şi al nimănui, tovarăşul unchiu’ Hermman, vecinul, cultiva roşii gigantice…

Păstrase bine secretul şi l-a trimis, cu mostre cu tot, direct la Partid. Tot era modă să se raporteze producţii- mamut la hectar, aşa că nici nu era de mirare. „Oncăl Hermman” era de altfel un bonom şi un glumeţ, roşiile săţioase un deliciu şi dăruite doar copiilor „ca să vă facă obrajii roşii”, zicea. Părinţii erau grijulii, îl bârfeau cu invidie. Bătrânul ne-a arătat doar nouă, puştilor, scrisoarea de felicitare primită de la Secretarul General al Partidului (apropo de secrete) şi medalia strălucitoare de Agricultor Fruntaş în Producţie. Vestea s-a dus rapid în sat şi ăia mari cu roşii mici mureau pe capete de invidie. De fapt ar fi dat orice să afle secretul. Îl lăudau ipocrit, îl trăgeau de limbă, unii au încercat şi să-l mituiască da’ degeaba: bătrân încăpăţânat şi curtat de nevoi cum era, păstra secretul mai bine ca Banca Naţională…

Târziu după exodul saşilor ardeleni, s-a aflat cumva cum proceda „Oncăl Hermman” de umfla roşiile în asemenea hal: le uda zilnic, fix la ora 12 antemeridian, cu apă înnobilată cu găinaţ. Iar pătlăgelelor se pare că le plăcea la nebunie… Ce nu prea înţelegeam io era cum paştele cucurigului a putut să facă aşa furori la Partid apa aia miraculoasă. Deşi reţeta s-a dovedit bună şi aplicabilă, totuşi nu la dimensiunile atinse de el, io cred că unchiu’ Hermman i-a păcălit pe toţi. Io cred că şi acum mai râde, acolo în raiul lui cu roşii cât casa…

 

Bărbaţii e porci. Elodia reloaded

Întotdeauna am admirat cum învârt ele pe degete până şi bărbatul cel mai puternic. Normal că mă refer la aspectul moral, la dârzenie. Altminteri trebuie să fi tare slabă de înger să te cuplezi cu o dihanie masculină. Sau o faci aşa…de kiki… să vezi ce muşchi are în pantaloni…

Odată prins în adorabila lor cursă de şoareci, dacă mai eşti întreg, îţi rămân două variante: cămaşa de forţă sau mahmureala.

În ce le priveşte, nu e vorba de morală ci pur şi simplu de a pune farmecele la lucru. Nu în vitrină sau în oglindă, e clar.

La modul general el e muncit amărât şi stresat. Cel mai probabil uşor de cucerit cu un simplu zâmbet. De fapt, nici ăla nu trebuie la orgoliile lui de donjuan irezistibil. Se spune că un bărbat de succes e acela care câştigă mai mult decât poate cheltui soţia lui. Iar femeia de succes e norocoasa care găseşte acest bărbat…

De fapt, e vorba de un principiu aici: ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să te saturi…

Aşa că bărbaţii trebuiesc consolaţi. În fine îi consolez şi eu cu o poveste:

cică un tip şi-a tăiat nevasta (Elodia e floare la ureche) pe urmă a fiert-o şi a dat-o de mâncare la porci. Evident că au venit grămadă poliţiştii şi judecătorii. Care, tot evident, l-au introdus pe nefericit la Zdup. Bun şi?…

Păi credeţi că a scăpat cineva întreg după draga asta de blestemăţie? Nu au scăpat nici măcar porcii. Au fost tăiaţi şi au fost mâncaţi de poliţişti şi de judecători…

.

2 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #27

  2. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » Notă Editorială

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.