sumar:
~ editorial
>>> Ştefan Bolea – 2nd Revolution
~ invitat
>>> Sorin-Mihai Grad – Gelu Vlaşin – invitatul din EgoPHobia #27
>>> Cristina Nemerovschi – Interviu cu Gelu Vlaşin
>>> Patrick Călinescu – Împotriva previzibilului
>>> Petrişor Militaru – Poemele lui Gelu Vlaşin şi acul magnetic al cititorului
>>> Luiza Mitu – Dincolo de zbor nu se poate trece fără înălţare
>>> Igor Ursenco – Alteritate poetică pe muchia periculoasă a gîndului
>>> Ormeny Francisc Norbert – „Atac de panică” sau à la recherche de la femme perdue în fono-grafii My Dying Bride
>>> Cristina Nemerovschi – Depresii, fobii, amnezii
>>> Gelu Vlaşin – Poeme din ciclul ayla
~ articole
>>> Sorin-Mihai Grad – Barcelona [rubrica “egoZaur”]
>>> iQ666 – Pariem? [rubrica “minDisecţii”]
>>> Simona Dăncilă – Mişcări sociale în pijamale de Melissa Melisso [rubrica “fereastra latină”]
>>> Paul Belce – Coşmar în Praga [I] [rubrica “jidovul rătăcitor”]
>>> Radu-Ilarion Munteanu – Dialectica electorală [rubrica “pricinaşul de serviciu”]
>>> Morgothya – Scriu, deci nu citesc [rubrica “cronica nihilistei”]
>>> Radu Mureşan – Sentimente fără număr, fără număr în vremea manelelor
~ critică
>>> Ştefan Bolea – Satul urban
>>> Laurenţiu Ion – Teatrul surselor la Grotowski
>>> Ioana Repciuc – Poezia lui Emil Brumaru: o embriologie a formulelor literare [II]
>>> Luiza Mitu – Tendinţa de accedere la conştiinţa de verticalitate a personajului vişniecian
>>> Amita Bhose – Usanas – Kay Us – Luceafărul [rubrica “restitutio”]
>>> Igor Ursenco – Regia de film ca şi “Electrocutare Poetică”
~ proză scurtă
>>> Adrian Ioniţă – Notă Editorială
>>> Adrian Sângeorzan – Vise în deşert [2]
>>> Răzvan Petrescu – Blitz
>>> Robert Şerban – Lili
>>> Dumitru Radu Popa – A doua zi
>>> George Asztalos – Două povestiri foarte scurte
>>> Fabian Anton – Coda
>>> Andrei Mocuţa – Paharul [fragment]
>>> Gheorghe Recheşan – Insula lui Guido
>>> Adrian Ioniţă – Conacul
~ short story
>>> Adrian Ioniţă – Editorial Note
>>> Adrian Sângeorzan – Desert Dreams [2] [translated by: Caroline Carver, Iris Butnariu & Andrada Vissarion]
>>> Răzvan Petrescu – Blitz [translated by: Manuela Cazan]
>>> Robert Şerban – Lili [translated by: Silvia Bratu & Philippa Lawrence]
>>> Dumitru Radu Popa – Next Day [translated by: Olimpia Malai]
>>> George Asztalos – Two very short stories [translated by: Pat Earnshaw & Simona Daniela Sanda]
>>> Fabian Anton – Coda [translated by: Laura Badea; rewritten by: Robert Fenhagen]
>>> Andrei Mocuţa – The Glass [fragment] [translated by: Nigel Walker & Gina Liliana Cotoarbă]
>>> Gheorghe Recheşan – Guido’s Island [translated by: Adrian Ioniţă & Alina Blănaru]
>>> Adrian Ioniţă – The Mansion [translated by: Doris Plantus-Runey & Valentina Tache; rewritten by: Robert Fenhagen]
~ poezie
>>> Igor Ursenco – poeme
>>> Tiberiu Neacşu – poeme
>>> Leonard Ancuţa – poeme
>>> Gheorghe Mocuţa – poeme
>>> Iulian Daniel Trandafir – poeme
>>> Sorin Lucaci – poeme
~ proză
[secţiune dedicată în acest număr prozei SF & fantasy]
>>> Elena Rusu – Compania
>>> Paul Tudor – Cel mai mare număr
>>> Lucian-Vasile Szabo – Retronext
>>> Mareş Lucian – Posedatul
>>> Paul Tudor – Fuga lui Cain
>>> Ioana Vişan – Periuţa, bat-o vina…
>>> Mihnea Blidariu – The Final Cut [fragment de roman]
~ filosofie
>>> Marius-Iulian Stancu – Lars Von Trier – Antichrist [rubrica “ca prin oglindă”]
>>> Andrei-Claudiu Hrişman – Manipularea genetică şi… [I] [rubrica “bioPHObia”]
>>> Cristina Nemerovschi – Despre adevărul propoziţiilor matematicii şi logicii la Wittgenstein [III]
>>> Ana Bazac – Un avertisment antic din partea filosofiei
>>> Gorun Manolescu – (2) Cantor, Aristotel, Dialehteismul – Azi, Aristotel [rubrica “postmodernitate versus postmodernism” [XXII]]
>>> Victor Potra – Gorun Manolescu faţă cu reacţiunea
~ English
>>> Stoian G. Bogdan – poems [translated by: Barbara Dordi & Anca Bălăşoiu]
>>> Cristina Nemerovschi – poems [translated by: Margaret Wilmot & Elena Mihu]
>>> Leonard Ancuţa – poems [translated by: Graham High & Elena Alina Cerchez]
>>> Ion Buzu – poems [translated by: Graham High & Elena Alina Cerchez]
~ experiment
>>> Igor Ursenco – Looserul
>>> Adrian Grauenfels – Mogadur
6 thoughts on “EgoPHobia #27”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Buna ziua,
Incep prin a va spun ca sunt o pasionata cititoare de Gelu Vlasin si ca am savurat din plin textele dumneavoastra de la rubrica invitat. Felicitari! Totusi trebuie sa fac o precizare: exista un text semnat de un domn Patrick Calinescu care nu face cinste revistei dumneavoastra (si care in mod FOARTE CIUDAT nu permite comentarii directe) in sensul ca nu are nici cea mai mica treaba, ca sa zic asa, cu cartea pe care pretinde ca o analizeaza. Autorul (Patrick Calinesc) dovesdeste ca nu a inteles nimic din ea (cel mai probabil ca nici nu a citit-o cu atentie), ca nu arenici un fel de competente analitice si ma tem ca nici intentia de a analiza cartea lui Gelu Vlasin. Are insa in mod evident intentia de a se scoate pe sine in evidenta folosind cartea lui Gelu Vlasin ca simplu pretext pentru acesata intreprindere.
Sa va dau citeva exemple in acest sens:
“Eu mă înscriu în această luptă împotriva previzibilului, dar şi pentru afirmarea, în funcţionarea jocului intertextual, a imprevizibilului.” – FRAZA A LA CARAGIALE IN TOATA REGULA – “o semnam si o dam anonima”; repetitie, non-sens…aberatie.
Alte repetitii penibile:
“În plus, am impresia că am găsit şi o carte, apărută în 2009, care m-ar putea ajuta în acest demers al meu de marginalizare, dacă nu de înlăturare totală, a previzibilului şi de punere în locul său a imprevizibilului ludic al jocului intertextual în general.”
“După cum am zis, trăiesc, încă, sub impresia că această carte m-ar putea ajuta în efortul meu de afirmare a imprevizibilului care ar trebui să fie norma oricărei mărci auctoriale a jocului intertextual.”
repetitii atit de idei cit si de sintagme (“am impresia”, “am impresia”)
Apoi apare de 2 ori, iar penibil:
“Un adevărat arheu.”
[…]
“Un adevărat arheu.”
Scuzati-ma ca va spun dar e o prostie toptala acest text iar atunci cind il acuza pe Gelu Vlasin de neinspiratie – “păcat, doar, că întreaga erudiţie, pusă de autor la dispoziţia combaterii previzibilului jocului textual împotriva căruia a luptat şi Don Quijote rătăcitorul, e oarecum sărăcită, în strălucirea ei iniţială, de asemenea scăpări nefericite” – da pur si simplu niste citate fara a explica ce e, in fond, in neregula cu ele.
Cine este acest domn si de ce il publicati?
Salutari,
Ma bucur ca tineti site-ul ingrijit, va descurcati foarte bine la intretinerea lui.
Bătrânul Kitai şi alte poveşti
În afara lui DAO nu poţi gândi, tot ce nu poţi gândi este DAO. Nimic omenesc este DAO. Olarul face ulcele, ulcele nu-l fac pe olar. Dar omul, natura şi DAO sunt unite într-un singur tot. Întunecarea minţii nu poate fi dezvăluită. O scânteie poate provoca un incendiu, dar după ce dispar obiectele unde se duce focul? Moartea din matcă, moartea din ou. Lumea există în oglindă, în apă, în vis. Înţeleptul se deosebeşte de ceilalţi prin ceea ce NU FACE, NU VORBEŞTE, nicidecum princeea ce face şi vorbeşte.
Când privighetoarea s-a hotărât să moară, ea nu a mai fost privighetoare.
Lotca pluteşte pe apă. Dar fără apă, lotca nu ar mai pluti. Ce este mai important? Sufletul nu este un obiect, dar nici obiectele nu sunt obiecte. Urechea nu se poate auzi, ochiul nu se poate vedea în interior. Oamenii ştiu ce văd şi aud în afară. Înţeleptul ştie că orice vede în interior sau în exteriorul său, nimic nu este adevărat. Unghiile, părul cresc continuu, cel înţelept observă schimbările pentru a înţelege veşnicia. Peştii din adâncuri îşi schimbă înfăţişarea, deşi marea este aceeaşi, la fel şi moartea, viaţa, un continuu. Oricare drum este acelaşi drum, a urma pe DAO înseamnă a nu-l urma. DAO nu există, el este inexistenţa. Când vedem un taur, un cal, un copac, noi ştim să le numim, deci ele nu mai există în substanţa lor. Înţelepciunea şi curajul nu te vor face să cuprinzi infinitul, de aceea fii modest, nu căuta vorba iscusită, vorba simplă este mai aproape de inima oamenilor.
De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se, ne spune Saint-. Exupery. Pilotul acesta era înţelept ca un chinez. Nu există singurătate pentru cei ce mor. Agonia este clătinarea unei conştiinţe golite, apoi reumplute cu memorie. Mai poţi avea încredere în moarte? Aţi văzut cum arată mesele după un ospăţ de nuntă? BORIS MARIAN
.
Gheaţă cât cuprinzi cu sufletul
De pe acoperişuri atârnă toporişti, braţe tăiate, oraşul este cuprins de flatulenţă, o unitate militară condusă de căpitanul Şutmăreţ defilează în tăcerea nopţii, ca în filmul „Fragii sălbatici”, un sac cu sâni tăiaţi este aruncat pe o fereastră a castelului părăsit, din marginea urbei. Mă grăbesc la gară şi nu ajung. Alerg şi drumul se bifurcă, apoi se destramă, sunt în câmp, stele strălucitoare ca becurile într-un brad de sărbători clipesc, un cârlig mă apucă de guler şi mă aruncă departe, să nu mai vii pe aici , mi se spune.
În trandafiri este un gust de roşu rânced, pe lume a venit un copil orfan. O văduvă-lehuză îşi sfârşeşte zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapele plecate, ele se umflă, ca nişte cepe mari, putrede, spre sud. Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare. Astfel s-a născut statul .
La Sybaris cred că aş fi rămas definitv. Dar nu aveam legitimaţie, buletin, paşaport, adeverinţă, chitanţă, fotografie, chip, haine, trup, suflet, nimic. Acesta era Sybaris, cel jinduit de Marele Poet. De Binele Suprem îmi pasă, dar vă rog să mă aşteptaţi puţin, revin peste trei secole.
E greu să fii scriitor, te-njură lumea, e greu să fii şi om, să fii neom este mai simplu, ţânţarul anofel , care citea din Marmontel e mult mai fericit, bestia, monstrul minuscul, fragil, do ut des, mă mângâie, mă amăgeşte, îmi spune, fii atent, un deştept face prostii mai mari decât un prost, aici este toată chestia.
Boris Marian
Un om şi-a pierdut lacrima
Un om şi-a pierdut lacrima. A alergat după ea, dar pe măsură ce grăbea paşii, lacrima se mărea şi prindea viteză, pînă când a ajuns o farfurie zburătoare. Primul care a observat a fost un elev care se întorcea de la şcoală. Lumea s-a luat după el şi toţi strigau – o farurie zburătoare, o farfurie zburătoare. Zadarnic posesorul lacrimii încerca să explice că e lacrima lui, că el nu mai are altele. Cei din jur râdeau.Farfiria s-a rotit deasupra oraşului apoi a luat-o într-o direcţie necunoscută. Se spune că a explodat undeva , în Tibet. Cei de acolo ai declarat că o minune cerească s-a păetrecut, ca semn al eliberării lor.
Iar omul fără lacrimă şi-a pierdut tot respectul concetăţenilor, i s-a spus că este un mare mincinos.
Am fost crescut într-un cartier, Arbat, îmi spune un poet, Bulat, poetul Okudjava care nu a avut pe aici căutare. El a mai spus că nimeni nu va plânge la moartea sa, e-adevărat, nu a curs sânge, dar lira sa pe valuri alergând, ne tot şoptea, ne îndemna plângând. Fiul meu, ai un tată cam leneş, nu scrie, mereu se gândeşte la câte-o prostie, să nu fii ca el, să fii harnic, bun, deşi ai un tată ciudat şi nebun . Aşa îmi spunea poetul Bulat şi eu mă gândeam ce aur curat a ştiut să topescă în strofele sale, iar strofele plâng şi ne-aşteaptă în cale.
Antilumile s-au dus, inima e-un corp redus, vânătoarea de animale se transformă-n măcel mare, o baladă cine-a scris despre un Narcis ucis,
un gheţar se duse-n sud, l-au numit Marele Mut, cine face striptiz azi
n-are trup, dar are haz, antilumile revin, parabolic lenevim, punctul are şi el drept la rimel şi la corset, lacul doar mă cheamă, cred că m-aş duce, nu mă-nec, deşi, Doamne, mult aş vrea să văd dincolo ceva, să aud un cor sfinţit, de propriul meu sfârşit, nu mi-e dat, să fiu atent,
poate fac un accident.
BORIS MARIAN
domnule Marian, vă mulţumim pentru comentarii, dar nu am înţeles ce e cu ele: sunt texte pe care ni le trimiteţi în vederea publicării sau altceva?