2nd Revolution

de Ştefan Bolea

“Rise up and take the power back,
It’s time the fat cats had a heart attack”
(Muse – Uprising)

Multă lume îmi spune că o asemenea tensiune nu s-a simţit în aer din decembrie ’89. With our backs against the wall, with just enough cash to buy soap and roap, maybe we’ll declare RO bankrupt and hope that Germany, US or Italy buy us at second hand. I would buy such a wild and lazy beast only at the price of the Indian Manhattan but who knows… someone braver and more masochistic could try. WTF? I feel like one of the last rats of a deserted ship … Sun wiped out by clouds, no ground ahead, the taste of drowning on our lips … Nothing, but fear and hope – and I must say (again) I hate them both! Fear switches us from constancy and focus and hope is the beggar’s banquet, the prize of failure. Fuck hope! If our action were perfect, our will would claim the desired result. Din cele deduse poetic mai sus, este aproape imposibil să reiasă o nouă revoluţie română. De ce? Sistemul impune cizma resemnării. Fiecare program de televizor şi fiecare zi de job (sau mă rog, activitate care nu serveşte unui ţel interior) te învaţă să accepţi, să te mulţumeşti cu puţin, te împinge în panta descendentă spre coşciug. Un tartor îţi rupe aripile, un satir îţi pune talpa bocancului pe ceafă cu emfază BDSM, iar calpuzanul lui Deleuze te anesteziază ca să-ţi revii între violuri. I dream of a burning Romania, pushed on the brink of abyss or on the heights of Cioranian despair. My life would be fulfilled if only I would blew a small part of TNT designed to ignite this country. Visez o Românie în flăcări dar văd o Românie incinerată deja – ochi bulbucaţi, priviri chinuite de sclavi care visează să fie din nou colonizaţi (iobagi spânzuraţi de cordoane ombilicale, peoni care muncesc doar şi dorm, dorm de vii) – o ţară trimisă forţat la crematoriu, de parcă ne-am fi născut SUB deşertul în care a fost îngropată Cartagina. Zgândăr nişte răni sau pipăi cu baioneta cadavre? Asta să mi-o spui tu, cititorule, dacă mai eşti cumva treaz şi nu te-a adormit calpuzanul de tot. Trebuie să rezistăm prin orice mijloace … Furia e preferabilă angoasei şi pot să-mi imaginez oameni ca Schopenhauer (şi Beethoven arguably) care funcţionează mai eficient şi îşi regăsesc buna dispoziţie prin furie. Vino somn ori vino moarte, spunea primul nostru nihilist (şi consider paradigmatică această alianţă dintre decadenţă şi pesimism la geniul întemeietor al limbii noastre) – trebuie să voim mai mult! Nu mai sunt bani? Renunţă la ei … Trăieşte cu ţigări şi cafea de contrabandă. Încă un mall? Încă o biserică? O altă bibliotecă închisă? Trăieşte fără opiu şi scrie tu cărţi cu fonturi de sânge şi miros de petrol, capabile să inflameze cortexul cititorului … Dintre plăcere şi putere, alege puterea ca Nietzsche … „Werther do it your own way”, chiar dacă miroase a anhedonism şi instinct ascetic … O serie de combinaţii perfecte asigură o revoluţie repetabilă în orice condiţii … Moreover, break the spell! And after you win (and the victory has already started), KILL’EM ALL.

7 Comments

  1. Adrian Ioniţă

    pe strazi inguste de bazalt
    a venit din nou
    sa ne strapunga ochii cu o lumina oarba
    si urechile cu sunetul tacerii

    And in the naked light I saw
    Ten thousand people, maybe more.
    People talking without speaking,
    People hearing without listening,
    People writing songs that voices never share
    And no one dared
    Disturb the sound of silence.

    “Fools” said I, “You do not know
    Silence like a cancer grows.
    Hear my words that I might teach you,
    Take my arms that I might reach you.”
    But my words like silent raindrops fell,
    And echoed
    In the wells of silence.

    http://www.youtube.com/watch?v=BvsX03LOMhI&feature=player_embedded

  2. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #27

  3. Pingback: a apărut EgoPHobia #27 | FDL.ro

  4. FILIPISSIMA

    Românie în flăcări!? Nietzscheian şi ignic un astfel de vis. Arderea e o mistuire purificatoare. Dar mlaştina nu se aprinde, nu arde, nu se mistuie, prin urmare visul purificării e van.

  5. m.m

    Blanches et froides

    Djamal Mahmoud

    les tables sont rondes, messieurs
    les tables sont rondes
    les rues se sont ennuyées de leur couleur
    noire
    les portes aboient toujours après les passants
    elles aboient toujours après eux
    et les murs sont si occupés par leurs ombres
    que les âmes ont perdu patience
    attendant dans des corps et en l’air
    -2-
    dans les cahiers
    j’ai des poèmes et des chiffres
    dans mon corps du sang et des femmes
    aujourd’hui
    je ne parlerai plus
    de la patrie
    ni de Dieu
    rien à mon sujet
    aujourd’hui
    je ferai l’amour uniquement avec Alaska
    et je me laverai de ses larmes
    blanches et froides
    m’élevant par-dessus le monde
    tel un avion de guerre
    immense
    comme un coeur de chien
    13
    -3-
    toi
    le regard
    qui as quitté mes orbites
    et t’es redressé
    par-dessus l’océan
    garde nos secrets
    ne dis rien à la vague
    laisse-la se cogner contre la rive
    danser comme un serpent
    dans les bras des rochers jusqu’à ce que
    tu tombes en silence
    dans l’explosion ultime
    -4-
    le ciel a des becs de colombes
    le ciel a des becs de faucons
    maman a le front paisible
    maman a le front paisible
    à chaque inclinaison
    elle enveloppe la terre de ses pépins
    et le ciel
    descend aussitôt
    becqueter son front …

  6. Ştefan Bolea

    @ FILIPISSIMA: with enough gasoline any swamp could be a house of fire … “lass es schwimmen in benzin”

    @Djamal Mahmoud: Interesting but I don’t see the point.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *