filosofie

Întunecimile lui Byron (1998)

de Ștefan Bolea  În afara presentimentului morții, viața este goliciune, iluzie, minciună. Dacă instinctele nu te-au apropiat nicicând de moarte, înseamnă că ai trăit degeaba. Moartea nu poate fi gândită și nici discutată pentru că ea este o fantomă. Comunicarea – și exorcizarea ei – se face dincolo de limbaj; doar orbirea sângerată a revelației […]

status 2.10

[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu cine? iată prima întrebare a mini-seriei ripley și după toată probabilitatea întrebarea fundamentală: cine este tom ripley? genul de întrebare căreia îi dăm de-a lungul vieții în interacțiunile noastre de nenumărate ori un răspuns, aproape mereu șablonard. sculpturi, tablouri, fotografii, persoane vii care trebuie să moară pentru a fi […]

Maestrul destreza

[cuvinte afurisite] de Mihai Bogdan Lupescu * „În viață, lucrurile care sunt nobile și magnifice nu sunt niciodată departe de lucrurile care sunt triviale și de râs” în cuvinte Napoleoniene sau Talleyrandiene, nu e clar, dar se potrivesc. * Singura diferență dintre o taxă și un taximetrist este că ultimul e dispus la negociere. Îți […]

A avea proprietatea cuvintelor şi democraţia

by Ana Bazac A avea proprietatea cuvintelor este și un semn de inteligență. Inteligența este capacitatea de a face legături, și este esențial să avem elementele (informații) între care să facem legături, dar este la fel de important modul de a exprima legăturile. Desigur, este adevărat că modul de utilizare a cuvintelor este judecat în funcţie […]

status 2.9

[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu iubitorul să nu uite niciodată: pentru a fi, cuvântul trebuie să se facă trup. un puzzle din care lipsesc prea multe piese. acesta reprezintă modelul din care se face și se desface firava noastră ființă. nimeni nu știe și nu îl poate completa. nu putem spera decât la momentele […]

status 2.8

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când suntem împreună – élan vital, apoi vine timpul pentru vita contemplativa, într-o eternă reîntoarcere a aceluiași. să reprezinte oare erosul ultima structură performativă a mitologicului pentru contemporaneitate? un ultim zeu ascuns în carne ce poate fi readus la viață printr-o inițiere adecvată?

Despre miezul hedonic al libertății [II]

de Iulian Dobrinescu prima parte a acestui text poate fi citită în EgoPHobia #78 Se spune adesea că existența – faptul în sine de a participa la existență – are o valoare intrinsecă și că, astfel prezentându-se lucrurile, existența ni se recomandă cu deplină evidență ca fiind preferabilă neantului, care prin definiție nu are nici […]

Absurdul impecabil

[aforisme] de Mihai Bogdan Lupescu „Am fi mult mai în siguranță dacă guvernul și-ar scoate banii din știință și i-ar pune în astrologie și în citirea palmelor. Numai în superstiție există speranță”. [Kurt Vonnegut] * Viaţa calculului şi calculul vieţii. Guvernul-19, după ce a cheltuit tot, s-a împrumutat, iar a cheltuit, astfel că următorul guvern […]

status 2.7

(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când va fi cel mai dureros, pentru a nu uita niciodată, nu ne vom mai vorbi. încă de pe vremea când a început să își proiecteze dorințele pe pereții unei peșteri, omul a căpătat deprinderea de a-și înveșmânta lipsa în culorile prezenței. să nu ne [mai] amăgim unii pe […]

Despre miezul hedonic al libertății [I]

de Iulian Dobrinescu  Libertatea nu este un scop în sine. Nimeni nu-şi dorește „libertate” pur şi simplu, fără alte adaosuri sau precizări. Nu există libertate dincolo de aliniamentul așteptărilor, dorințelor şi temerilor noastre. Un om mort pe dinăuntru, lipsit de orice impuls lăuntric, un om care nu vrea şi nu se teme de nimic, care […]

Scroll to top