e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Andrei-Alexandru Aldea Creierul nu generează gând — primește forțat. Zgomot static ce persistă încă de la prima eroare. Într-un radio protejat de os. Parazitul schimbă frecvențe — o sfoară întinsă, un spasm. Fiecare simptom, un filtru — remisie.
by Ana Bazac Agatha Christie described in a book an art critique who, called for surveying paintings in private houses, just glanced at them and he could already see the difference between postcard-like paintings and paintings with aesthetic value. It’s a peculiarity of those trained to recognise forms, one may conclude. But in the experimented chess […]
de Oliviu Crâznic Omul prost se cunoaște de dimineață. Frica este Mama Învățăturii.
de Andrei-Alexandru Aldea I. Abominația Poate nu rațiunea a creat confuzia, ci confuzia a zămislit rațiune. Simt asta în crizele de insomnie — tăișul bisturiului adânc în minte. Rațiunea asfixiază — gânduri care nu par ale mele gravitează către un vid.
by Ana Bazac The epistemological theory of incommensurability states that two scientific theories based on different presumptions (about the same object, of course), thus different models of solving the problems questioned and answered by these theories, are incommensurable: namely, they cannot be mutually criticised/they cannot criticise each other. So, they are parallel.
de Marius-Iulian Stancu Depinde fericirea ca scop (τέλος) sau sfârșit al acțiunii (ca limită – πέρας – în cadrul căreia își împlinește sensul și dincolo de care se pierde orice sens), de o deplină împlinire practică? Există un moment în timp când putem afirma că suntem fericiți? Dacă fericirea ca finalitate nu depinde de atingerea […]
by Ana Bazac This short paper highlights the importance of the contents of life as “antidote” to death. Certainly, they are relative, since death is a natural phenomenon, but if the consciousness of death means sorrow just because its stake is life/the highest value is life, it results that in order to “oppose” death one […]
de Valentina Negoiță Rinocerii, probabil cea mai relevantă și mai tulburătoare piesă din întreg repertoriul ionescian, reprezintă o profundă alegorie a ascensiunii totalitarismului în secolul XX, iar neliniștea care l-a tulburat pe dramaturg timp de ani de zile, în timpul șederii la București, se resimte în fiecare replică a personajului principal, Bérenger, ultimul lucid într-o […]
[ca prin oglindă] de Marius-Iulian Stancu dialogul socratic reprezintă în esență o metodă de seducție. asta nu reușește să înțeleagă erotica contemporană – măsura iubirii constă în capacitatea celor doi de a se păstra prinși în dialog, de a se (s)pune în fața celuilalt.
by Ana Bazac Anticipation is an essential function of the mind/ the consciousness, because it precedes and prepares the reaction of the organism to the stimuli of the environment. By preceding it, anticipation is a rapid review of the possibilities and conditions and, as a result, it is the frame of the best choice/the best model […]