Niște răspunsuri întârziate

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

… la întrebări care nu prea pricep de ce mi-au fost puse. De obicei răspund personal celor care-mi scriu, însă acum fac o excepție, poate-i interesează și pe alții părerile mele, vă avertizez, cam inutile în aceste cazuri.

Trebuie să fie un scriitor bun cel care-ți predă scriere creativă? Depinde. Depinde de ce înțelegi prin scriitor bun, printre altele. Și de ce te duce la acel curs. Dacă trebuie neapărat să-mi dau cu părerea, deși n-am fost vreodată la un asemenea curs, cred că mai important decât ce a produs până acum respectivul e talentul său pedagogic. Am întâlnit destui specialiști în diverse domenii care se exprimau mult mai prost ca mine, care nu-s un talent în domeniu, și-mi transmiteau cel mult întrebări gen ce caută ăla acolo. Era nevoie ulterior de eforturi serioase ca să rămâi cu ceva după o asemenea întâlnire. Poate că de fapt asta era și tactica unora dintre ei, să ne oblige să muncim individual. În concluzie, important este să participi, vorba lui Coubertin, iar dacă-ți va folosi sau nu la ceva ce se întâmplă acolo vei afla probabil mult mai târziu. Sau niciodată.

Ce meserii li se potrivesc scriitorilor amatori? A mea? Nu prea, e cronofagă și mereu mai apare ceva urgent de făcut fix înaintea zilelor când îmi propun să finalizez un proiect important, care se va cățăra peste timpul programat pentru altceva, iar din zilele libere de la sfârșitul săptămânii singurele ore nealocate muncii ori somnului rămân cele ocupate de diverse aspecte legate de hrană și curățenie. Scriitorii jurnaliști se plâng că scrisul la ziar le ia prea multă energie, profesorii au și meditații, medicii gărzi de obicei istovitoare iar în rest criminale, fotbaliștii au cantonamente, politicienii amante, instalatori există din ce în ce mai puțini și tot așa. Cred că o slujbă cu program scurt și fix ar fi ideală pentru cineva care dorește să scrie în timpul liber. Deci fă-te secretară sau preot.

Cum aș putea publica și în alte reviste? În afară de EgoPHobia? Taman eu să te îndrum spre concurență? De mult timp n-am mai trimis texte literare spre publicare fără să fiu invitat s-o fac. De aceea public atât de rar, desigur, nu din lipsă de timp pentru scris și socializat sau alte scuze asemănătoare. Dacă ai publicat deja la noi n-ar trebui să-ți faci probleme, suntem mai selectivi, chiar mult, după unele opinii, decât majoritatea colegilor din domeniu cu ce publicăm din ce primim. Scrie, citește, rescrie, recitește, corectează, iar când rezultatul te satisface atașează-i un mesaj politicos și expediază-l pe adresa (electronică) a unei reviste. Dacă ei nu-ți vor materialul, poți încerca în altă parte și tot așa până ce-ți vei vedea textul publicat. Nu recomand expedierea concomitentă la mai multe reviste, iar dacă nu poți altfel menționează neapărat acest lucru în mesajul amintit.