M-ai iubi şi în alte condiţii?
Dă-mi condiţiile de care vorbeşti şi am să te iubesc.
Nu am cum să ţi le dau. Trebuie să le creezi fără niciun ajutor.
Din ce?
Din condiţiile prezente. Întoarce-le în favoarea ta şi transformă-le în condiţiile în care mă vei iubi.
Şi cum să fac? Şi ce trebuie să fac?
Ţi-am zis deja. Fă condiţiile în care să mă iubeşti dacă cele prezente nu sunt suficient de bune pentru a mă iubi.
Nu că nu sunt bune…
Atunci?
Dar aş vrea să fi fost altele. Şi altul timpul în care aceste condiţii să mă fi condus să te iubesc.
Şi poate altcineva pe care să iubeşti?
Ce vrei să spui?
Nimic, poate. Dar văd că vrei să schimbi totul din lucrurile pe care nu le poţi schimba şi mi se pare că nu vrei să schimbi nimic din ce chiar poţi schimba.
Ce vrei să spui?
Pe mine mă poţi schimba. Partenerul sau, încă în cazul nostru, potenţialul partener, poate fi înlocuit cu altul, dar nu poţi schimba niciodată timpul în care să iubeşti şi nici condiţiile în care dragostea ta ar putea exista.
Înţeleg ce vrei să spui şi totuşi eu nu mă mulţumesc cu puţin.
Ce vrei să spui?
Vreau întotdeauna mai mult decât am. Decât aş putea să am.
Vrei pe cineva care să fie mai mult decât mine? Pe cineva care ar putea fi mai mult decât mine?
Şi cine ar putea fi mai mult decât tine? Cine este mai mult decât tine?
În condiţiile actuale, probabil că nimeni. Dar, dacă schimbi condiţiile în care m-ai putea iubi cu alte condiţii, e posibil ca schimbarea să aibă loc şi în cazul meu.
Vrei să spui că faci parte din condiţiile pe care mi-ar plăcea să le schimb pentru a te iubi?
Sau poate vreau să spun că eu sunt una dintre condiţiile pe care vrei să le schimbi pentru a mă iubi.
Chiar tu?
Chiar eu.
Dar ce spui tu nu prea are sens pe termen lung.
De ce?
Pentru că ce zici tu înseamnă că, pentru a te iubi pe tine, trebuie să te schimb pe tine, dar nu îmi este clar din ce-ai spus deocamdată dacă ar trebui să te schimb tot cu tine pentru a te iubi pe tine sau cu altcineva.
Înţeleg unde baţi. Şi cred că ai dreptate.
Stai, nu te grăbi aşa de repede să îţi iei laurii în sofism.
Şi de ce nu?
Pentru că lucrurile nu se opresc unde le-ai oprit tu.
Se opresc ele unde le vei opri tu?
Nu. Dar eu le voi duce mai aproape de punctul lor final.
În ce fel?
Continuându-ţi argumentul.
Ascult.
Ca să mă iubeşti pe mine, nu trebuie să mă schimbi pe mine, eventual tot cu mine, ci trebuie să faci cu totul altceva.
Ce?
Nu trebuie să faci nimic.
Vrei să spui că ce trebuie să fac e să nu fac nimic?
Exact.
Mi se pare mie sau îmi distrugi nonsensul de adineauri cu un alt nonsens?
Cui pe cui se scoate. Întotdeauna a fost aşa, nu?
Şi un nonsens printr-un alt nonsens a fost eliminat.
Da.
Mă tem totuşi că, în cazul nonsensurilor, lucrurile nu au stat întotdeauna aşa.
Ce vrei să spui?
Nimic.
Ce vrei să spui?
În afară de faptul că nu trebuie să schimbi nimic pentru a mă iubi pe mine, nimic.
Deci pentru a te iubi pe tine nu trebuie decât să te iubesc pe tine?
Întocmai.
Aici şi acum?
Precis.
În condiţiile date?
Ai ghicit.
Şi nu trebuie nici chiar să le ajustez câtuşi de puţin?
De ajustat mă gândesc că le-ai putea ajusta.
Dar şi cea mai mică ajustare a lor tot schimbare se numeşte. Îmi ceri oare să schimb condiţiile în care să te iubesc pentru a te iubi în sfârşit?
Nicidecum.
Atunci ce îmi ceri?
Doar să le înfrumuseţezi.
Cum adică să le înfrumuseţez? În viaţa mea nu am auzit să se poată înfrumuseţa o condiţie.
Şi de ce nu s-ar putea?
Pentru că frumuseţea nu e logică, dar condiţiile sunt.
Frumuseţea e logică dacă tu crezi că e logic ca frumuseţea să fie logică.
Ce vrei să spui?
Că totul e logic dacă vrei ca totul să fie logic şi nimic nu e logic dacă nu vrei ca nimic să nu fie logic.
Înseamnă că, dacă pentru mine nu e logic să înfrumuseţez condiţiile în care să te iubesc, ce mi-ai cerut tu nu e logic?
Da. Şi, dacă pentru mine e logic să îţi cer să le înfrumuseţezi pentru a mă iubi, ce ţi-am cerut eu e logic.
Cu alte cuvinte, logica se poate anula pe sine?
Cum şi condiţiile în care vrei să mă iubeşti pot fi anulate de condiţiile în care vreau să mă iubeşti.
Dacă logica poate fi anulată de logică şi condiţiile în care vreau să te iubesc pot fi anulate de condiţiile în care vrei să te iubesc, înseamnă că am ajuns de unde am plecat.
Precis. Ca nimic să nu fie anulat de nimic, tot ce trebuie să faci e să nu faci nimic decât să mă iubeşti în condiţiile pe care le ai. Altfel, făcând totul rişti să nu rămâi cu nimic.
Deci celelalte condiţii de care îţi spuneam la început că le-aş vrea pentru a te iubi pot fi la fel de bine şi condiţiile actuale?
Pot, fiindcă celelalte condiţii sunt de fapt condiţiile prezente, numai că înfrumuseţate puţin.
Înţeleg de ce mi-ai spus să le înfrumuseţez. Pentru a nu le schimba.
Ai priceput.
Totuşi, cum aş putea să te iubesc în condiţiile date?
Cum ai putea să mă iubeşti şi în alte condiţii.
Iubindu-te pe tine indiferent de condiţiile în care te iubesc?
Exact. Nu condiţiile în care mă iubeşti sunt importante, ci faptul că mă iubeşti. Şi, dacă mă iubeşti, mă iubeşti în orice condiţii, pentru că mă iubeşti indiferent de condiţiile în care mă iubeşti.
Condiţiile în care te iubesc nu sunt importante deloc fiindcă sunt foarte importante. Fără ele, aş putea să te iubesc cumva, dar în ele chiar de iubesc.
Ai ghicit. Nu contează în ce condiţii mă iubeşti dacă mă iubeşti în condiţiile în care mă iubeşti.
Am să te iubesc numai în condiţiile în care am să te iubesc.
Perfect. Iubeşte-mă aşa şi eu am să te iubesc la fel.
Numai în condiţiile în care ai să mă iubeşti?
Da.
Dar cu o condiţie.
Care?
Să te iubesc necondiţionat.
Şi eu să te iubesc fără condiţie?
Întocmai.
(va urma)